William Shakespeare era mult mai destept decat epoca lui. Asta spune lumea. Aflam si noi daca citim cateva dintre piesele lui de teatru. Unul dintre motivele pentru care il punem undeva pe un piedestal este ca spune despre oameni si situatii ceea ce trebuie spus cu o claritate de invidiat. Ca in cazul oricarui geniu, persoana lui naste suspiciuni chiar si dupa sute de ani dupa ce a murit. Se inventeaza diverse explicatii pentru inventivitatea sa. Chiar daca nu stim sigur cat de controversat a fost in epoca lui, avem grija sa devina controversat. Si nu sunt numai filmele si diversele romane care ne modifica imaginarul, creindu-ne nevoia de a afla tot mai mult, chiar si ce teoretic nu poate fi aflat despre respectivul om. Intram intr-un sir de intrebari fara sfarsit legate de ceea ce l-a ajutat sa scrie atat de frumos. O fi o structura specifica a creierului, contextul social, familia sau... marijuana? Ultimul adjuvant pentru talentul dramaturgului a fost descoperit recent de catre un antropolog sud-african. Acesta a cerut deshumarea marelui Will, cum frumos ii spunea conationalul nostru, cunoscut autor de sonete, Vasile Voiculescu pentru a afla daca fuma marijuana in cautarea inspiratiei. Cercetatorul a pornit de la o pista interesanta, dar nu stim daca nu si inselatoare. A gasit urme de cocaina si canabis (din planta cannabis sativa, in perioada elisabethana, adica aceea in care a trait scriitorul, se confectionau haine, funii si hartie si- de ce nu?- poate ca se cauta si placerea) pe ceea ce a ramas dintr-o pipa a creativului Shakespeare. Atat a trebuit pentru ca in mintea noastra sa il asociem cu un drogat, iar daca biserica anglicana va fi de acord cu deshumarea cadavrului marelui dramaturg, vor mai fi si alte prilejuri de a se isca tevatura. Discutiile intereresante insa nu pornesc de la deshumarea in sine. Ca si in cazul lui Eminescu, a carui dezgropare a fost luata in discutie recent, este foarte putin probabil ca in urma cercetarii unor ramasite sa se descopere date relevante despre caracterul, bolile, obiceiurile de consum ale unui om, mai ales ca a petrecut ceva timp pe pamant cu jumatate de mileniu in urma. Ceea ce fascineaza este setea de a afla de ce un om are rezultate si ce are el in plus fata de un simplu muritor. Nu e invidie, nici pura curiozitate stiintifica. Face parte din datele personalitatii noastre intime. E un amestec de noblete si induiosare sa cautam niste trasaturi universal valabile intr-un om ale carui calitati ne va fi intotdeauna imposibil sa le concuram.