In urma cu o luna, pentru prima oara in istoria Who is Who in Romania, au fost decernate trofeele „Who is Who Award” pentru domeniile Economie, Medicina si Arta. La categoria Medicina au existat sapte nominalizati si doar doi castigatori. Unul din cei doi premianti a fost academicianul Constantin Balaceanu-Stolnici, care, alaturi de o alta personalitate importanta, prof. dr. Radu Deac, a primit, ulterior, cu bucurie, trofeul, apreciind ca demersul organizatorilor nu tine neaparat de jurnalistica, „nu este publicistica”, ci „este in fond o forma de istorie”.

Om de stiinta, medic neurolog, pioner in domeniul neurociberneticii, profesor de Neuropsihologie si Anatomie a Sistemului nervos si membru de onoare al Academiei Romane, prof.univ.dr. Constantin Balaceanu Stolnici ne-a acordat in exclusivitate un interviu cu ocazia acestui eveniment, in care ne-a vorbit despre elitism si mediocritate, despre tineri si cele doua posibile „salvari” de sub imperiul mediocritatii, dar si despre demitizare si iconoclasti.

Care este parerea dvs. despre acest demers salutar al redactiei Who is Who Romania de inventaria si, de ce nu, de a premia, adevaratele valori ale Romaniei, oamenii care au avut un aport insemnat in diferite domenii de-a lungul timpului?
Este cunoscut faptul ca fac Medicina si Antropologie, dar am avut o fereastra larg deschisa catre istorie. Cred ca o societate, o grupare umana, nu are niciun viitor stralucit, daca nu isi cunoaste istoria, in planul adevaratei culturi. Editura in cauza fixeaza pentru o lunga perioada de timp in arhive, carti, tiparituri, numele celor care au avut un aport real la progresul societatii umane. Nu este orientata nationalist, promovand un ecumenism al culturii si al stiintei, un lucru important, si oferind posibilitatea de a afla informatii despre personalitati care sunt uneori neglijate, uitate pentru ca multi dintre carturari si oamenii de stiinta sunt modesti si nu umbla dupa notorietate. Problema delicata a publicatiei este sa aseze oamenii in functie de celebritate, nu de notorietate. Unele personalitati nu au fost cunoscute o buna perioada de timp insa au lasat in urma o opera remarcabila. Pana la urma este o forma de istorie, un adevarat inventar, politic, cultural, religios etc.

Este religia un subdomeniu al culturii?
Religia face parte din cultura. In Antropologie omul este vazut din punct de vedere fizic si cultural. Pana la urma, omul modern se deosebeste de omul din paleolitc prin cultura; in rest este identic din punct de vedere fizic.

Cum percepeti tinerii, noua generatie care de multe ori nu se incadreaza in niciun tipar?
Pentru ei conteaza in principal banii obtinuti din munca. Ierarhizarea se face in functie de prezenta lor in sistemul economic. Un om sarac si-a ratat destinul, un om bogat, indiferent daca este cult sau nu, are succes. Este modelul adoptat de tinerii de astazi - ei alearga dupa castiguri rapide si neglijeaza pregatirea lor pentru o activitate creatoare in societate. Eforturile pe care ar trebui sa le faca trebuie sa fie canalizate pe doua planuri: sa-si faca o profesiune care sa reprezinte aportul direct la viata sociala si sa se pregateasca temeinic. De asemenea, ar trebui sa-si dezvolte deschiderea spre orizonturile culturii-muzica, literatura, reflectia filosofica, artele plastice-ce contureaza personalitatea umana si-i dau posibilitatea integrarii in societate la un nivel superior. Conteaza in egala masura si deschiderea spre spiritualitate, religiozitate, una dintre marile parghii care au dus la dezvoltarea speciei noastre.
Si inca o precizare importanta: nu se poate vorbi de o „generatie”, fluxul e continuu. Intr-adevar, s-au operat segmentari pentru a se putea manipula didactic, istoric, in felii de 25 de ani, dar in realitate fluxul este continuu.

„Exista o tendinta postmodernista de a fi iconoclasti”
Ati propus la un moment dat ca Sofia Ionescu, prima femeie neurochirurg din lume, sa fie inscrisa in „Cartea de Aur a poporului roman”... Iata, asadar, un model de reusita pe care tinerii l-ar putea urma...
Sofia Ionescu a fost o fata muncitoare care a avut marele noroc sa creasca alaturi de Costica Arsene, personalitate majora a medicinei romanesti. Ea a trecut peste toate mizeriile vietii si s-a dedicat pasiunii sale: neurochirurgia. A avut pasiune, inteligenta si manualitate, dar si rabdarea sa-i suporte pe barbatul ei si pe Arsene.

In ultimele doua decenii in aceasta „Carte de Aur” a personalitatilor au existat si unele supuse demitizarii, negarii. De ce credeti ca a aparut acest fenomen?
Exista o tendinta postmodernista de a fi iconoclasti-este modern. Este o orientare care a fost adoptata si de mediile de informare, care au devenit medii comerciale de scandal. De exemplu, daca Eminescu este pus intr-o pozitie foarte stralucita, se urmareste sa fie „dat jos”. E un fenomen antropologic pana la urma, nu e unul romanesc. Unul dintre profesorii mei imi spunea: „In ziua in care nu te vor mai injura si nu te vor mai critica, retrage-te... inseamna ca nu mai esti interesant”. Iata, asadar, replica mediocritatii impotriva elitelor. Un ofiter rus spunea la un moment dat: „Fereste-te de democratia mediocritatilor”. Astfel, se distrug elitele pentru a putea ramane cu un statut acceptabil.

In textele despre poetul nostru Mihai Eminescu de la inceputul anilor 1990, formula „cadavrul nostru din debara” devenise o constanta. Pot fi combatute astfel de derapaje cu ajutorul culturii?
Asa e in democratie. Fiecare poate sa-si spuna parerea. Este bine sa ai cultura, pentru ca te lasi manipulat mai greu. Acum, toate programele scolare elimina cultura, iar elitismul este discriminatoriu, nu mai e la moda. Se urmareste, in schimb, distrugerea elitelor in favoarea mediocritatii...