Caroline Fernolend, doamna care a reinventat comunitatea din Viscri
    POZA:
     
 

Caroline Fernolend, doamna care a reinventat comunitatea din Viscri

Din data: 15 Martie 2013 ora : 16:20:48
Daca m-as fi intalnit ieri cu un vanzator de superputeri la bucata nu as fi stiut ce sa cumpar. Acum stiu ca mi-ar placea sa ma reintorc intr-un timp al fericirii simple, senzoriale – unde ma asteapta basmele bunicii si painea de casa cat roata carului. Starea aceasta de reverie care s-a cuibarit in mine cu rapiditatea unei apasari de buton se datoreaza  Carolinei Fernolend, doamna de la Viscri care face sa se intample lucruri frumoase.

Joi dimineata ma infiintez la ASE. Conferinta care urma sa aiba loc in „Aula Magna”, seta agenda zilei pe o tema incitanta, dar prea putin valorificata: „Parteneriat si initiative antreprenoriale pentru dezvoltare durabila prin valorificarea patrimoniului cultural”. Inca de la titlu o convingere incepea sa prinda contur: accea ca nu ma voi plictisi ascultand dicursuri functionale si abstracte. Asa a si fost.

Ma asez in ultimul rand. La scurt timp, o  prezenta liliachie si surazatoare preia microfonul. Caroline Fernolend, vicepresedintele Mihai Eminescu Trust si gazda evenimentului, multumeste auditoriului, apoi incepe sa povesteasca despre experienta Fundatiei in domeniul valorificarii si conservarii patrimoniului cultural. Un tremur abia perceptibil al vocii tradeaza emotia. Desi s-a intalnit cu o sumedenie de oameni importanti, Caroline a ramas consecventa siesi – o persoana deschisa si amabila, care lucreaza pentru binele comunitatii din care face parte.

Fata i se lumineaza cand vorbeste despre proiectele implementate. Este mandra si are si de ce. Ea este forta motrica care a pus lucrurile in miscare. In anii a90, Caroline a ales sa ramana in tara, desi i se deschidea in fata un vis vestic de prosperitate. A simtit atunci ca are o misiune mai mare pe care trebuie sa o implineasca, si anume salvarea satului natal  - locul in care isi avea intreaga viata si de unde nu se putea smulge.


Cu pasi mici, a facut fapte marete. Cu ajutorul unor persoane de bine, a reusit sa contribuie la protejarea patrimoniului cultural si natural, precum si la dezvoltarea sociala si economica a satului Viscri si a altor cateva  localitati din zona. Astfel a trezit interesul altor comunitati din regiune, care i-au solicitat sprijinul pentru reabilitarea satelor lor. Determinarea ei dadea in sfarsit roade... Rata de scolarizare a crescut de la 43% in 2000  la 72% in 2011. In domeniul asistentei sociale, rezultatele sunt spectaculoase - doar trei familii beneficiaza de ajutor in 2011 fata de anul 2000, cand erau 43 de gospodarii... Cat despre numarul turistilor, cresterea este exponentiala - daca in anul 2000 doar 400 le treceau pragul, in 2011 au venit nu mai putin de 12000...

Proiectele punctuale si cele integrate, coordonate importante ale succesului deplin
La  pauza, atentia ni se indreapta catre o expozitie aniversara, care sustinea prezentarea doamnei Fernolend. Intram in sala „Virgil Madgearu”, decorata sobru cu carti si mobila masiva din lemn. Pe masa, sticlele cu suc de mere din livada ecologica de la Malancrav stau  incolonate, asteptandu-si soarta. La fel placintele cu branza dulce si stafide. Cu o naturalete dezarmanta, Caroline ne imbie la degustat bunatatile. In acel moment parca as fi fost in vizita la rude.

La 12 ani de la inceputul activitatii in satul Viscri, aria de actiune a Fundatiei cuprinde 49 de sate si 6 orase transilvanene, acoperind judetele Brasov, Mures, Sibiu, Maramures si Covasna. In aceste localitati au desfasurat peste 1100 de proiecte, de diferite dimensiuni. Un loc aparte l-au avut proiectele punctuale in domeniul protejarii patrimoniului cultural si natural: restaurarea patrimoniului religios, a caselor traditionale si a anexelor gospodaresti, reabilitarea spatiilor publice, dezvoltarea capacitatii profesionale si antreprenoriale locale, dezvoltarea turismului cultural, infiintarea primului centru de formare in meserii traditionale din Romania, precum si prima statie de eupurare ecologica, reimpadurirea terenurilor din sud-estul Transilvaniei. Lor si s-au adaugat proiectele integrate care au vizat dezvoltarea generala a satelor.
„Toate cele 1100 de proiecte sunt importante. Si proiectele mici, ca amenajarea unei bai, sunt la fel de importante, la fel si crearea cuptorului de caramida. Impactul este la fel, si asta conteaza”, este de parere Caroline.

Ca principiu de lucru, Mihai Eminescu Trust alege, dezvolta si deruleaza proiectele impreuna cu comunitatile locale. In acest fel se asigura ca raspund unor nevoi reale, ceea ce garanteaza sustenabilitatea proiectelor desfasurate, locuitorii satului devenind adevaratii custozi ai patrimoniului local. „Noi invatam oamenii sa pescuiasca, nu le dam pestele”.
In definitiv, ceea ce face Mihai Eminescu Trust este sa practice un altfel de turism, unul responsabil, bazat pe armonia dintre natura si modul traditional de viata. „Dorinta mea este ca in toata tara  aceasta, oamenii sa fie constienti de valoare”, spune Caroline.
In acest fel se promoveaza un pachet de servicii, ci experiente.

Vicepresedintele Mihai Eminescu Trust isi aminteste de un turist strain care, atunci cand i-a servit micul dejuns, a izbucnit in lacrimi: „Numai bunica mea mi-a oferit gem de casa, oua, miere. Era asa de incantat incat atunci mi-am dat seama ca aceasta este cheia”...
 
Conferinta se incheie dupa ora prevazuta. Oamenii se foiesc in scaune dupa lucruri, indreptandu-se apoi spre usa. Imi astept rabdatoare randul, pentru a-i adresa cateva cuvinte doamnei Fernolend. Este grabita. Trebuie sa porneasca cat mai curand spre casa. Ma apropii totusi si ma prezint. „Da, stiu cine sunteti. Haideti cu noi la masa sa discutam”. Nu-mi venea a crede urechilor... Invitatia era reala insa.
Am insotit grupul de 12 persoane, format in mare parte din boardul Fundatiei. Odata ajunsi, Caroline imi rapunde cu rabdare la intrebari, ignorand supa-crema ce parea sa se raceasca. Timp de o ora, m-am simtit printre cunoscuti, desi ii vedeam pentru prima oara. Erau obositi dar fericiti ca le iesise evenimentul. Noaptea de dinainte fusese alba pentru toti: ”Nu ati vazut ca m-am balbait, nu am dormit deloc”, marturiseste Caroline.

Ne despartim cordial; fiecare are de dat o batalie cu minutarul meschin al ceasului. Plec, cu promisiunea nemarturisita ca voi vizita cat de curand Viscri si oamenii acestia faini!

de Gabriela Bratu - 2215 afisari
 
         
 
3.0 - 1 voturi
 

Alte evenimente

Arhiva Ultima Ora