Bogdan Ovidiu Popescu, medic neurolog si purtator de cuvant la Spitalul Universitar de Urgenta din Bucuresti, preda si la Universitatea de Medicina "Carol Davila" din Bucuresti si este cercetator stiintific gradul I la Institutul National de Cercetare-Dezvoltare "Victor Babes". A primit titlul de doctor in stiinte medicale al Institutului Karolinska din Stockolm, cu o teza despre Alzheimer, publicand mai multe volume de poezii si un volum de proza, Viata de aruncat, la finele anului trecut. Un mister in ceea ce-l priveste este timpul, pentru ca este greu de inteles cum un medic, in acelasi timp purtator de cuvant, reuseste sa fie implicat in atat de multe proiecte. “Majoritatea oamenilor care realizeaza ceva in viata nu au timp. De aceea, doamna Riri Sylvia Manor, si dumneaei practicand si medicina, si scrisul, pe care am avut placerea sa o cunosc, spune ca timpul trebuie violat. Sigur ca acest lucru se soldeaza cu privare de placeri obisnuite si multe nopti nedormite. Cu toate astea, exista oameni care reusesc o performanta speciala, poate ca sunt aceia care violeaza timpul. Pentru aceasta decizie sau posibilitate nu exista pedeapsa (legiferata), dar poate exista recompensa (nelegiferata)”, ne-a raspuns glumind scriitorul. Fericirea este ca intre medicina si poezie exista o legatura pornind de la nevoia oamenilor de a fi incurajati, de a sti ca exista cineva care se gandeste la ei. „Si in medicina, si in poezie esti empatic, esti impreuna cu omul (oamenii) care intra in contact cu tine. In poezie cred ca avem revelatii, moduri surprinzatoare de a vedea lumea, pe care le comunicam celorlalti. Si unui pacient ii comunici un mod de a vedea boala, si implicit viata lui mai departe, care tine de stiinta si experienta ta ca medic”, a argumentat Bogdan O. Popescu.