Cineva e aproape de noi. Cineva chiar are grija noastra. De cite ori in viata am vazut sau am fi putut sa vedem asta? Minunile se petrec in permanenta in preajma noastra, dar noi le tratam ca pe cele mai obisnuite lucruri. Intr-o viata de om traim sute de miracole peste care, fara ca macar sa ne mai uimim cum se cuvine, azvirlim patura neputincioasa a uitarii. Ceva ce s-a intimplat chiar azi: ies insotindu-l pe cumnatul meu dintr-un sediu mai obscur al Ministerului Educatiei, cel de pe micuta strada Spiru Haret, iar, in strada, indreptindu-ne spre masina, dam nas in nas cu o fosta colega a lui din Fagaras. Acest lucru este aproape cu neputinta.
Cumnatul meu cunoaste zece, maximum 20 de persoane in Bucuresti. In Bucuresti sint doua milioane de persoane, dintre care macar 500.000 sint maturi care trec constant prin centru. Aproximativ 100 dintre acestia, unul din 5.000, iti ies in fata in cursul unei jumatati de ora petrecute cu treaba in oras. (Putem imagina variabile si din perspectiva spatiu-timp: in Bucuresti sint 4.913 strazi, din care aproximativ 500 in zona pe care o numim „centru“, apoi, sint aproximativ zece ore in care astfel de intilniri e probabil sa aiba loc, iar noi am mers pe strada mai putin de o jumatate de ora, parcurgind patru-cinci strazi.) Ce sansa credeti ca ar fi avut cumnatul meu, Dan, sa-si intil­neasca o colega de liceu si scoala generala in Bucuresti, intr-o jumatate de ora cit am petrecut impreuna pe strazi, in dupa-amiaza zilei de 7 aprilie? Si nu am mai pus la socoteala ca tocmai vorbise cu fosta colega, cu doua zile in urma, in micul orasel din Ardeal.
Oricare dintre voi, dragii mei cititori, poate cauta variabilele sale alternative, pentru a aproxima procentul de probabilitate al acestei intimplari, si tot nu veti descoperi o sansa mai sus de genunchiul broastei. Cu cite astfel de minuni cotidiene se intilneste fiecare dintre noi? Oare nu ar fi cazul sa aruncam deoparte mastile ipocrite ale determinismului „stiintific“ si autosuficientei mintilor noastre marginite si sa recunoastem fatis ca realitatea este mult mai mult decit pare? Sintem intruna cautati si integrati in structuri care ne depasesc cu mult. O inteligenta mult superioara noua ne intinde intimplari miraculoase pe tava vietii. Dar ce facem noi cu ele? Care e cuprinderea ei si ce ar trebui sa facem noi cu adevarat, Doamne, cu viata noastra?...