Nu stiu daca pot vorbi cu adevarat de glorie in ceea ce ma priveste. Dar cu siguranta am avut parte de o lansare in glorie in 1987, cind am inceput sa cint, pentru prima data, muzica usoara. Nu mai cintasem pina atunci si nici nu-mi dorisem asta.
Faceam pian clasic cind Scoala Populara de Arta m-a trimis la Mamaia cu melodia Vorbeste marea, scrisa de regretatul Aurel Manolache. Dupa ce am primit marele premiu, intreaga mea viata s-a schimbat. Voiam sa dau la Conservator, insa am inceput sa cint si, odata cu asta, au venit si turneele, eram aproape in fiecare zi pe drumuri. Iar concertele se fixau pe zone. De exemplu, Moldova. Erau cite doua-trei spectacole in fiecare zi intr-un singur oras si tot turneul dura vreo trei saptamini. In aceste trei saptamini, organizatorii gindeau urmatorul turneu, in Ardeal, sa zicem. Asa ca veneai dupa 20 de zile si 60 de spectacole inapoi acasa, iti luai haine curate si plecai mai departe. Pe mine, bunicul ma astepta la gara, unde ii dadeam geamantanul cu haine murdare si luam unul cu haine curate. Era foarte obositor, dar eram tineri, entuziasti, lumea platea bilet. Am pus pietricica cu pietricica la temelia carierei mele. Nu cred ca exista comuna in Romania in care sa nu fi cintat.
Constat ca astazi sint mai interesant pentru presa prin prisma vietii personale decit pentru ceea ce realizez in plan muzical. Cred ca prin 1994 au inceput sa se deterioreze lucrurile. Niciodata in perioada de dinainte de 1994 o domnisoara cu anumite calitati fizice, dar fara voce, n-ar fi avut sanse sa ajunga pe scena. Daca n-aveai timbru sau o melodie buna, nu te lua nimeni in seama. Prin reversul medaliei, azi situatia e alta. Faptul ca orizontul s-a deschis e un lucru foarte bun, insa inainte existau comisii care aveau grija sa nu te faci de ris daca apari la televizor, nici tu, nici cel care te invita. Era foarte important. Azi nu mai este cazul.
Dar, cu cit presa urmareste viata mea personala si nu mai aminteste nimic de realizarile artistului Catalin Crisan, cu atit mie, in mod paradoxal, mi-e mai bine; pentru ca lumea, daca nu stie ce muzica fac, e curioasa sa vina la spectacolele mele.