Ultima mostenire comunista, la noi, sta in groaza ce vine prin cuvantul faliment. Ma rog, e un fel de a zice ca e ultima – ca sa sune bine! Ultima cu adevarat sta in mentalitatile noastre ipocrite: cu totii injuram coruptia, asteptand ziua cand am putea face si noi o afacere mai mult sau mai putin corupta.
Falimentul este, de fapt, o procedura juridica prin care un elefant capitalist isi sterge datoriile fata de niste soricei mic burghezi! Groaznice sunt urmarile pentru acei soricei care raman cu facturile neplatite. Elefantul n-are nicio treaba. Afacerile lui nu sunt numai in firma care i-a falimentat. Pe cand soriceii n-au, de regula, decat afacerea ce ramane cu facturile neplatite. Drept care acesti soricei, cu casele ipotecate, cu economiile facute praf, raman in fundul gol. Sau se arunca de la etaj.
Elefantul numit Germania (pe atunci RFG) a dorit, prin anii ’80, sa-i fie sterse unele datorii ce veneau din despagubirile de razboi. A cerut sa fie declarata in incapacitate de plata. Insolventa. Faliment. O simpla procedura. Si Germaniei i-au fost sterse acele datorii.
De ce Greciei i-au fost sterse numai 53% din actualele sale datorii de plata? Pentru ca restul de aproape 200 de miliarde, daca ar fi sterse si ele, ar duce la caderea unor banci germane, franceze si engleze. Mai intai, s-ar instala neincrederea, panica. Apoi, cateva banci mari n-ar putea rezista valului de retrageri de bani din conturile lor. Sunt banci mult slabite de pierderile de pe urma crizei imobiliare.
De ce nu risca bancile sa crediteze relansarea economica in Europa daca stau pe un PIB financiar de cateva ori mai mare decat cel economic? N-o mai fi el de 11 ori mai mare (cum era inainte de criza), dar tot e enorm. Pentru ca ele stiu ce nu ni se spune noua: plata anuala a datoriei suverane in Europa e atat de mare incat aceasta zona economica ar trebui sa treaca la o crestere mai mare de 7% (cum e in China, de pilda) ca ele, bancile, sa fie asigurate ca isi vor putea scoate banii pe care i-ar investi intr-o strategie de relansare a cresterii in Europa. Uite, de pilda, Grecia are de platit in 2012 o suma de 40 de miliarde. La actualul ei PIB, Grecia ar avea nevoie de o crestere de 15% pe an ca sa-si poata plati ratele anuale ale datoriei doar din crestere economica.
De ce au fost lasate lucrurile sa ajunga aici? Pentru ca Razboiul Rece nu s-a incheiat in 1991, ci in 2008. Din 1991 (cand a disparut URSS) pana in 2008, sistemul financiar global a continuat sa pompeze bani in piramida datoriilor suverane europene cu un scop strategic major: revenirea comunismului sa fie imposibila in zilele cand sistemul financiar global va inceta acest joc piramidal (si acestea sunt zilele noastre de dupa 2008). Asadar, noi, europenii, am iesit invingatori din Razboiul Rece, dar ce victorie?! Acum, cand a izbucnit, in fine, pacea, nu mai avem finantare pentru marea noastra gaselnita politica: statul social. L-am putea mentine intr-un singur fel: pe datorie, ca inainte de 2008. Dar piramida datoriilor si-a atins limita in 2008: nu mai putem returna ratele datoriilor decat daca economiile noastre vor creste cu 7%. Ele abia cresc cu 1%. Sau scad. Vom avea crestere, din nou, dar una sanatoasa, fara datorii piramidale, dupa ce vom taia din salarii si pensii si dupa ce vom da afara din slujbe jumatate din birocratii statelor. Dupa ce vom taia 7% din cheltuielile statelor, vom ramane pe crestere. Altfel spus: vom avea din nou bani de paine dupa ce vom renunta la masini. Abia asa vom iesi din minciuna cea mai mare a secolului trecut, statul social, marea smecherie care a omorat comunismul. Un balaur care, taindu-i celuilalt toate cele sapte capete, a ramas si el fara sase din cele sapte ale sale.