Posturile de radio si de televiziune publice au un rol dificil oriunde in lume. Primind finantare de la stat, se presupune si devine necesar ca programele lor sa educe, dar si sa atraga publicul, pentru ca altfel nu ar rezista pe piata, iar fara ascultatori si-ar pierde insasi ratiunea de a exista. In ultimii ani, eforturile Oltei Serban-Piriu au mers chiar in aceasta directie, contribuind la schimbarea mentalitatilor din Radio Romania Cultural, institutia al carei redactor-sef este, si la adoptarea unor programe mai coerente. Despre emisiuni, strategii, dar si despre importanta vietii de familie pentru un profesionist ne-a vorbit Oltea Serban-Piriu, intr-un interviu in care nu se ascunde in spatele unor fraze fara continut si al statisticilor seci.

In calitatea dvs. de redactor-sef al Radio Romania Cultural, aveti o strategie care include, probabil, si categoria de public de la care ati plecat de cind ati preluat conducerea institutiei, dar si publicul care v-ati dorit sa va asculte. Cine sint, in prezent, ascultatorii Radio Romania Cultural?
Este foarte greu de raspuns la aceasta intrebare. Publicul de radio poate fi de­­scris prin rezultatele studiilor de audienta, dar cred ca cel mai important lucru pe care l-am facut de cind am venit in radioul public a fost sa-i conving pe colegii pe care i-am gasit la Radio Romania Cultural ca a incerca sa se faca intelesi de ascultatori nu este neaparat un proces de vulgarizare a culturii. Radioul nu este o carte sau un articol asupra caruia revii daca nu ai inteles ceva. In consecinta, abuzul de neologisme si pretiozitati nu este o solutie. Iar ca post public de radio, finantat de toti platitorii de taxa, se presupune ca nu ne adresam unui grup restrins de initiati, ci acelui public, mai mult sau mai putin numeros, interesat de domeniul cultural, domeniu care, din fericire, este foarte divers si foarte larg. Iar definirea lui este tot mai permisiva, zone care pina nu demult erau considerate ca neapartinind culturii incepind sa fie tot mai frecvent asociate cu aceasta. Iar industriile culturale dezvoltate in ultimii ani sustin acest fenomen. Asadar, am toate motivele sa cred ca aceste schimbari reale in limbajul prin care se exprima Radio Romania Cultural au generat apropierea unui public mai tinar si mai activ, fara sa pierdem acel public „academic“, de nisa, pe care postul il avea deja.

Care sint schimbarile din grila de programe pe care le-ati realizat in acest scop, de a atrage cit mai multi ascultatori?
Pe scurt, este vorba despre faptul ca, acum, pe frecventele Radio Romania Cultural poate fi ascultat acelasi moderator sau cuplu de moderatori, de luni pina vineri, la aceeasi ora, situatie prezenta constant, de luni pina vineri, de la ora 7 la ora 17 (cu exceptia documentarelor sau a emisiunilor speciale). Aceasta previzibilitate, aceasta dependenta pozitiva pe care radioul o poate oferi ascultatorilor sai reprezinta un element esential, pe care radioul public nu il abordase anterior acestei perioade. ­Ti­tluri de linii de emisiuni dedicate actualitatii culturale, precum Espresso, Dimineata crossover, Texte si pretexte, Timpul prezent, Expresul de seara, Stiinta in cuvinte potrivite, Oaza de muzica, sau titluri care aduc in fata personalitati nu numai din lumea culturala, ca de exemplu Vorba de cultura ori Nascut in Romania, documentarele de la Storymania sau emisiunile de educatie si cultura muzicala, precum Portret FM, Dosar clasic sau Vocea uma­na, toate curgind intr-un flux continuu la aceeasi ora toata saptamina, au cistigat deja faima unor mici branduri ale presei culturale de la noi.

De ce ar alege romanii sa asculte Radio Romania Cultural?
Pentru ca ofera posibilitatea evadarii din cotidianul intesat de politica si fapt divers de sorginte sociala. Am incercat ca domeniul pe care il prezentam sa devina cit mai atractiv pentru cei care ne asculta. In aceste vremuri de supraoferta, inclusiv in domeniul culturii, o carte cu o coperta frumoasa are mult mai multe sanse de a se vinde decit una cu o coperta anosta, ca aceea a manualelor din anii ’80. Aceeasi este si situatia radioului. Chiar daca stim ca, promovind cultura, nu vom putea ajunge in topul consumului national de radio, ne punem problema sound-ului anilor 2000, a radiogeniei, a prospetimii vocilor, pentru ca fiintam totusi intr-un peisaj populat de sute de alte posturi.
Este esential ca, in urmatorii ani, profilul ascultatorului de Radio Romania Cultural sa se modifice in sensul intineririi. Inteligenta publicului care ne asculta este un element constant. Totusi, de cind nu mai ignoram noile generatii de public si preocuparile lor culturale - pentru ca aces­tea exista -, am inceput sa ne inde­partam de riscul de a ramine sa vorbim singuri.

„Daca nu crezi cu sinceritate intr-un proiect, acesta nu va iesi“
Realizarea dvs. de a aduce pe scenele din tara muzica clasica, in proiectele Pianul calator sau, mai recent, Duelul viorilor, are ceva emotionant prin dorinta de a educa si de a face mai accesibil acest tip de auditie muzicala. Cum ati reusit sa coagulati aceste forte? Aveti proiecte de acest fel si pentru anul viitor?
Ascultatorii din tara au nevoie sa fie atrasi catre salile de concerte din orasele lor, pe care, de multe ori, par sa le fi uitat. Cu povesti interesante, cu o atmosfera destinsa, si cei mai putin familiarizati cu domeniul se vor indrepta catre sala de concert pentru a se intilni cu muzicieni pe care nu ii descopera sau redescopera in posturi neobisnuite. Iar Radio Romania Cultural, ca unic post rezervat culturii ce poate fi auzit in FM la nivel national, are si aceasta datorie.

Cum am reusit? M-am asigurat ca initiativele mele sint fezabile si nu fanteziste, m-am asigurat ca lucrez cu o echipa mica, motivata nu doar financiar, si am asociat artistii dispusi sa faca acest efort cu echipa jurnalistica, avind capacitatea de a-i pune in valoare. In plus, am incercat sa determin asocierea finantarii publice cu aceea privata.
Urmele acestor initiative pot fi auzite la radio, vazute la televizor sau parcurse pe site-urile www.pianulcalator.ro ori www.duelulviorilor.ro. In luna decembrie, unul dintre proiectele mele ambitioase este Turneul National Extraordinar Cele trei dive, avindu-le ca protagoniste pe Ruxandra Donose, Teodora Gheorghiu si Leontina Vaduva, iar in 2012 vor urma a doua editie a turneului Pianul calator, in luna iunie, o a doua editie a turneului Duelul viorilor, in luna septembrie, dar si multe alte surprize.

Cum arata, pentru dvs., evenimentul muzical ideal?    
Trebuie sa fie un eveniment de anvergura, care are poveste si care emotioneaza publicul cel mai divers.

Care sint compozitorii dvs. preferati?
Nu am compozitori preferati. Ma adaptez la proiectele de care ma apropii la un moment dat si, in acea perioada, aceia devin compozitorii mei preferati. Daca nu crezi cu sinceritate intr-un proiect, acesta nu va iesi.

Ce alte pasiuni aveti?
In perioada in care aveam mai mult timp imi placea sa citesc si in continuare mi-ar placea sa calatoresc, iar atunci cind ajung in locuri noi, sa pot vedea spectacole si concerte pe care nu le pot vedea decit acolo.

Cum se impaca viata dvs. de familie cu responsabilitatile dvs. profesionale?
Nu am de ales, trebuie sa se impace. Am constatat ca multe persoane din generatia noastra, cei care aveau 20 de ani in 1989, au devenit parinti mai tirziu si parca savureaza cu mai mare intensitate acest sentiment. In cazul meu, nu a fost o chestiune legata de construirea carierei. Oricum, in acest moment imi dau seama ce lucru extraordinar as fi pierdut daca as fi renuntat la ideea de a avea copii. Este trist ca multe femei care isi pun problema dezvoltarii unei cariere sacrifica in acest scop notiunea de familie, care iti aduce o seama de bucurii pe care nu le poti descoperi altfel. Autosugestia, combinata cu sansa, care recunosc ca nu m-a ocolit, a dus, pina acum, la un rezultat pozitiv. In acelasi timp, imi dau seama ca aceeasi intimplare poate fi privita de unii pozitiv si de altii negativ.

Sinteti un autor apreciat de cronica muzicala. Cum ati sintetiza, intr-o fraza, evolutia lumii muzicale romanesti din ultimii 20 de ani?
Este evolutia de la izolare catre o viata concurentiala autentica.