Duminica, 1.09.2013, in Bucuresti, au fost 5.000 de oameni. Nimeni nu i-a bagat in seama. Protestele au continuat toata saptamana. Duminica, 8.09.2013, au iesit pe strazile Bucurestiului 15.000 de oameni. Duminica, 15.09.2013, au iesit 20.000 de oameni.

Cronologia nu se opreste nici la ora la care aceasta revista pleaca spre tipar. Toamna Romaneasca, așa cum se va numi peste ani, cum poate va intra chiar și in istorie, merge mai departe.

Revolta hipsterilor din ianuarie 2012 s-a soldat cu caderea unui guvern si, mai departe, a dus la instalarea unei puteri cu 70% in parlament si nicio opozitie reala. O uniune, ciudata politic, pe jumatate socialista, pe cealalta liberala, a preluat puterea folosind si agenda strazii. Unul dintre punctele cele mai sensibile: mediul, Rosia Montana, nu cianurii! Apoi a urmat tradarea: s-a dat o lege cu dedicatie, care, daca ar fi trecut de parlament, ar fi consimtit inceperea exploatarii aurului din Apuseni. A fost ceea ce sociologii numesc punctul de fierbere.

Pe data de 28 august a fost creat un eveniment pe Facebook, care anunta proteste fata de eventula lege. Si minunea s-a intamplat! Romania chiar s-a revoltat.

Cine sunt protestatarii? Mulți nici nu se nascusera atunci cand la “kilometrul zero al democratiei” si mult mai departe aveau loc proteste ample, cu revendicari mai profunde decat miscarile eco de-acum. Nu se nascusera atunci cand li se juca viitorul, și se lupta, uneori pana la moarte, in contra (neo)comunismului, si mineri adevarati plantau panselute cu bata in fata Teatrului National. Dar copiilor aceștia, ajunși acum in acea rascruce a vieții in care au nevoie de o revoluție, nu le place cum a ieșit capitalismul nostru de cumetrie.

Și iata-i in piața: unii de stanga, alții de dreapta, mulți fara orientare politica bine conturata, foarte puțini extremiști de centru, iata-i. Au slujbe, caștiga salariu, au biciclete și telefoane inteligente și iși programeaza revoluția mai ales duminica, fiindca e ziua lor libera. De ce o traiesc așa?
S-au saturat de politica și politicianism, de vorbe goale și experimenteaza acum, pentru prima data cu adevarat, solidaritatea. Am coborat și noi in piața și am pornit, in noapte, spre bulevardele care nu sunt in centru, dar nici la periferie. Ziariști, dar mai ales cetațeni. I-am vazut.

Am vazut parinti, am vazut copii, am vazut bebelusi, am vazut bunici si unchi, am vazut nepoti si strabunici. Trecutul, prezentul si viitorul fac corp comun zilele acestea pe strazile Bucurestiului.

Marsaluiesc votanti ai USL, votanti ai PDL, ba chiar si ai altor partide, unele neparlamentare. Au venit si maghiari, si nemti, si romi, si oameni bogati, si oameni saraci.  Au venit atat anonimi, cat si celebritati. Au fost acceptati inclusiv politicieni, cata vreme nu vor sa confiste prostestul. Toti sunt bine veniti in piata, indiferent de mesaj, atata vreme cat isi doresc o buna guvernare, caci despre asta e vorba pana la urma. Rosia Montana a fost doar pretextul. O guvernare transparenta facuta in interesul celor care voteaza. Toti vor un stat puternic, care sa dea legi in folosul cetatenilor, nu in folosul unei companii.

100.000 DE OAMENI LIBERI
Antropologul Vintila Mihailescu observa o bresa creata in sistemul politico-social actual, cu ocazia manifestarilor din ianuarie 2012. Si atunci, ca si acum, strigatele oamenilor se indreptau spre principiile (sau lipsa lor, mai bine zis) guvernantilor si impotriva politicilor create de acestia. Si atunci, ca si acum, o parte dintre noi a desconsiderat miscarea, minimizand importanta ei.
Atunci au fost “doar” 13.000.
Intre 1 septembrie si 16 septembrie au fost deja peste 100.000 de oameni. Bresa creste.
Dar ce se intampla, de fapt? Raspunsul este simplu: lucrurile se schimba. Dupa 24 de ani de la Revolutie, la sase ani de la aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, lucrurile incep sa fie altfel. Cei care ies pe strazi zilele astea (nu doar in Bucuresti) au acelasi set de valori: pretuiesc cinstea, adevarul, sinceritatea, banul muncit, nu furat. Au iesit din paradigma in care clasa politica a invatat sa-i priveasca. Nu sunt nici manevrati de cineva, nici platiti de altcineva. Este o miscare onesta care spune, urla chiar, in zgomotul acela infernal de sticle de plastic zdrobind asfaltul, “STOP! Asa nu se mai poate!”.
 “Iesiti din casa / Daca va pasa!”, s-a scandat in aceasta țara noua, aproape suprarealista. Imaginile urmatoare incearca sa stranga povestea acestui strigat, disperat, dar și incantator.

Tinerii, caci ei dau tonul, au fost creativi, au afisat sloganuri la moda, cum au vazut in Piata Taksim, in Turcia sau aiurea. Noua Romanie, acest neam unit, pe care cine il mai credea posibil?, incepe cu ei. Iar inceputul a avut și ilaritatea lui, presa centrala, cointeresata, mai mult i-a ignorat, presa de nișa, incercand sa-și gaseasca un rost, și i-a revendicat și s-a facut purtatoarea mesajelor lor, care inca iși cauta coerența. E și multa superficialitate acolo, se striga doar fiindca e monden, se pozeaza mult și pozele se pun pe rețelele sociale, dar de undeva trebuia sa se miste, daca nu sa se cutremure lumea. Timpul nu mai poate fi dat inapoi și curge acum, din nou, in favoarea lor.