Meda Victor, actrita din Nunta muta, nu are nevoie de cuvinte pentru a se exprima, pentru a se face inteleasa si nici macar pentru a raspunde la intrebari. Mereu cu zimbetul pe buze si debordind de energie, Meda a acceptat sa ne vorbeasca despre ce inseamna actoria pentru ea si ce vrea sa realizeze in acest domeniu.

Cind ai urcat prima oara pe scena?
Aveam 12 ani si eram eleva la Liceul de Coregrafie. Am fost cooptata de o echipa de la Teatrul de Opera si Balet. Tin minte ca eram o papusa pe un raft, care, de fapt, era baiat, nu fata. Am avut un sentiment pe care inca il traiesc.

Ce ai facut inainte sa joci in Nunta muta?
Am jucat in diverse spectacole de teatru, lucru pe care vreau sa-l fac mereu. Nu vreau sa fiu nevoita vreodata sa aleg intre teatru si film. Intr-un fel, acestea doua sint gemene si le iubesc la fel de mult. Primul meu spectacol a fost Chicago si s-a jucat pe scena Teatrului National Bucuresti. Am primit un rol care mi-a placut enorm, in urma unui casting foarte sever.

Dupa succesul Nuntii mute, ai primit oferte de a juca intr-un film facut de straini?
Mi-e putin teama de strainatate,­ asta pentru ca acolo este cu totul alt­ceva. Legile sint aceleasi, insa mi-e teama. Desi am avut propuneri, iar prietenii m-au indemnat sa merg acolo, am spus „pas“ proiectelor din strainatate. Vreau sa mai am un cuvint de spus pe-aici. Prefer sa fac lucruri mari aici decit ceva mic si nesemnificativ, intr-un loc unde voi primi roluri de strain… Nu neg insa ca, daca mi se va propune ceva valoros, nu as spune nu. Am fost in Italia si am jucat teatru. Mi s-a propus o colaborare, dar mi-am dat seama ca proiectul nu putea sa dureze decit o stagiune.

Cit de greu a fost sa te pregatesti pentru rolul pe care l-ai avut?
A fost un rol greu, pentru ca a venit si destul de repede. Adica astazi am avut castingul si, intr-un timp destul de scurt, am inceput filmarile. Norocul meu a fost ca am avut oameni extraordinari in jurul meu, care m-au susti­nut cum au putut, precum si libertatea de care aveam nevoie. Probabil ca m-am potrivit foarte bine cu personajul.

Care a fost cea mai dificila scena din film?
Cea in care am stat cu toti marii actori la masa. Numai scena nuntii s-a filmat in zece zile… Eu, in capul mesei, dadeam tonul. (Ride.) Simteam o greutate pe umeri.

„Nu vreau sa ma angajez intr-un teatru“
Ai primit oferte de a juca intr-o telenovela?
Daca ar fi sa neg ceva, atunci neg aparitia mea intr-o telenovela. Ii apreciez pe cei care fac asta; cu multi dintre ei sint colega, dar eu nu as face asa ceva. Am refuzat multe telenovele, pentru ca nu consider ca am ce sa iau de-acolo. Nu simt ca locul meu este intr-o telenovela si nici nu as fi buna pentru acest gen de productii.

La ce lucrezi in prezent?
Joc in spectacole la Teatrul de Comedie, Metropolis si Odeon, in Epopeea lui Ghilgames, E doar sfirsitul lumii etc. Mai urmeaza citeva proiecte, dar nu mai vreau sa le enumar inainte de a se intimpla, ca sa nu mearga rau. Nu vreau sa ma angajez intr-un teatru deocamdata, pentru ca asa am mai multa libertate. Nu vreau sa fiu constrinsa. Daca as fi angajata intr-un teatru, mi-ar fi impuse niste limite.

Care a fost primul tau job?
Primii bani i-am cistigat ca balerina in teatrul de la Iasi. Asa a inceput totul. Daca intr-o zi as fi nevoita sa fac altceva, nu as sti sa fac nimic, iar asta nu prea e bine.

Iti cunosti limitele sau le ignori?
Imi ignor limitele si nu vreau sa le cunosc. Vreau sa nu am limite, ci sa merg asa, pina in pinzele albe.

Ce limite ai in actorie?
Nu am limite in actorie.

Dar ca om?
Uneori sint constrinsa de societate, dar, in general, oamenii pe care ii cunosc ma lasa sa ma comport cum vreau eu. Adica fara limite in exprimare, in orice.

Ce faci cind nu faci nimic?
Doamne, cit imi doresc sa nu fac nimic… Cred ca e o performanta maxima sa nu faci nimic, in zilele noastre. Cred ca si atunci cind nu fac nimic tot fac ceva. Probabil citesc sau ascult muzica. Mi se pare interesanta ideea. ­Este o tema buna, dar si foarte dificila, pentru ca sint multe momente in care regizorul te pune sa stai, sa taci, sa nu faci nimic. E dificil, pentru ca pe scena trebuie sa faci ceva.

Esti dispusa sa faci orice pentru cariera?
As face ceva in sensul pozitiv, pentru mine. De exemplu, de curind am pierdut un proiect pe care l-am adorat, l-am asteptat, insa s-a evaporat. Nu s-a mai intimplat nimic. Nu as putea sa mint pentru cariera, nu as putea sa mint in favoarea unui personaj.

Care este visul tau de actrita?
Sa functionez, sa ma reinventez, sa fiu sanatoasa si sa am roluri – nu multe, dar foarte bune. Un rol bine facut trebuie sa anunte altul, mult mai bun. Am zis, la un moment dat, ca dupa citeva roluri bune o sa ma retrag din meseria asta, pentru a ramine o esenta placuta in urma activitatilor mele.

Cu ce mari actori ti-ai dori sa ajungi sa joci si pe cine admiri cel mai mult?
Pentru mine, mari actori sint si cei care nu se vad. Mi-ar placea sa am proiecte cu anumiti colegi de-ai mei, cum ar fi Ana Ularu, pe care o ador. As prefera, acum, sa joc cu actori din generatia mea. In rest, as vrea sa fiu pe scena cu Victor Rebengiuc, pe care il admir, precum si cu doamna Olga ­Tudorache.

Ce te inspira cel mai mult in meseria ta?
Ma inspira o plimbare, in care sa las deoparte meseria de actor si sa incerc sa aduc ceva pentru ea din afara, din exteriorul pe care nu l-am creat noi. Ma inspira diferite momente ale vietii mele, dar si un gest al cuiva caruia nu-i vad decit miinile sau spatele.

Ce parere ai de operatiile estetice? Ai apela vreodata la mina chirurgului estetician?
La cit ma stiu de schimbatoare si dementa in propriile alegeri, s-ar putea sa nu fiu de acord, o perioada, cu tot felul de… chestii care maresc. Am avut ginduri sa schimb ceva la mine, insa am renuntat. De ce nu? Daca acest lucru te face sa te simti bine, atunci e OK. Insa nu-mi plac maltratarile.

Care este cea mai puternica amintire pe care o pastrezi din copilarie?
Plimbarile pe caii de la ferma bunicilor mei. Acolo am cunoscut, pentru prima oara, sentimentul de libertate. Copilaria mea are un miros aparte, pe care nu-l gasesc niciodata. Este ca o fiinta ciufulita, dar foarte libera.

Ce faci in timpul liber?
Merg la gimnastica destul de des si fac lupte, ceva care ma deconecteaza total. Am un antrenor care crede ca face armata cu mine, timp de aproximativ o ora, insa imi face foarte mult bine. Imi place foarte mult echitatia, dar nu am mai avut timp, de ceva vreme, sa o practic.

(FOTO: Gabriel Hancu jr.)