Un scriitor pentru care literatura si scrisul insemnau totul, Marin Preda nu a contenit niciodata sa iubeasca, in felul sau, femeia de langa el, insa nu atat de mult incat relatiile sale sa dureze...

Potrivit poetului Cezar Ivanescu, discipol al lui Marin Preda si fost director al Editurii Junimea, scriitorul a avut patru sotii, si nu trei, asa cum s-a scris. Prima femeie care a intrat in viata sa a fost o megiesa de la marginea Bucurestiului, care avea casa. Pentru ca Marin era tanar si fara bani, megiesa s-a hotarat sa-l finanteze.
Locul ei a fost luat din 1954 de poeta Aurora Cornu, prima si cea mai mare iubire a creatorului romanului Morometii, care l-a determinat sa publice primul volum al operei amintite. Din pacate, dupa aproape cinci ani, din pricina unei crize de personalitate, aceasta alege sa il paraseasca... „Am tinut piept patru ani – spune ea. Cred ca am trait in patru ani o concentratie de timp care la o alta casnicie ar fi tinut 20 de ani. Nu mai era nimic de adaugat la dragostea noastra. Mai mult, ar fi insemnat pentru mine anularea nu a personalitatii mele, ci chiar a persoanei mele creatoare, pentru ca tot ce respiram mergea catre literatura lui, care era fascinanta si foarte puternica”, marturisea Aurora. Mai mult, in convorbirile cu Eugen Simion, aceasta a dezvaluit si un alt posibil motiv al despartirii si esecurilor in dragoste ale scriitorului din Silistea-Gumesti: „Era o presiune enorma sa stai in preajma lui Preda. O presiune pe care eu am resimtit-o. Marin traia cu femeile in sensul ca, desfasurand mult farmec, le aducea intr-un univers care era extrem de covarsitor. Iti trebuia o presiune egala sa rezisti la fenomenul Preda”...
Marcat de pierderea Aurorei si suferind de nevroza, Preda nu poate accepta singuratatea pe care, de altfel, a preferat-o in multe momente din viata sa, si se casatoreste cu Eta Wexler, un critic literar de origine evreiasca. Nici de aceasta data casnicia nu este de lunga durata: Eta pleaca la Paris, iar Marin Preda ramane pentru a doua oara in singuratatea apasatoare.
Etei Welxer i-a urmat Elena Preda, cei doi avand si doi baieti: Nicolae si Alexandru. Ca si Aurora, si Elena a sesizat imediat una dintre „ciudateniile” sale: pentru Preda, literatura, scrisul erau mai puternice si mai importante decat orice... chiar si decat familia... „Aparent, era un om dificil in relatiile cu ceilalti. Pentru el, nu existau decat familia lui, copiii si scrisul. In primul rand, scrisul. Chiar fiind sotia lui, imi venea cateodata destul de greu sa creez momente de intimitate, sa-l scot din preocuparile lui obsesive. In lumea lui era foarte greu de patruns”, a precizat Elena intr-un interviul acordat saptamanalului Formula As.

Moartea „marelui singuratic”, un mister greu de descifrat
Din 1974, Marin Preda trece prin momente de criza generate de inevitabilul divort de Elena, bautura devenind un refugiu pe care romancierul il prefera singuratatii apasatoare. Momentul culminant al acestei crize matrimoniale s-a desfasurat pe 15 mai 1980: din marturisirile facut de Cezar Ivanescu pentru saptamanalul Ieseanul  a reiesit ca Elena i-a spus verde-n fata acestuia ca l-a inselat cu un instalator, candva prin anul 1978. Drept urmare, in dimineata zilei fatidice, cei doi au hotarat sa reclame fapta la Procuratura, dupa care Preda a plecat la Editura Casa Romaneasca, unde-si avea biroul de lucru si si-a inecat amarul in bautura pana spre ora 21.00.
Putin dupa ora 21.00, Marin s-a dus la Mogosoaia, centrul de creatie al Uniunii Scriitorilor. Aici, Preda a baut din nou, la invitatia Soniei Larian, sotia criticului literar si scriitorului Lucian Raicu, a carei zi de nastere se serba cu mult fast. Din cauza consumului excesiv de alcool, „cel mai iubit dintre pamanteni” cade in coma alcoolica si, timp de mai bine de zece ore, este lasat sa stea in camera sa, fara ca niciunul dintre cei prezenti la ziua sotiei lui Lucian Raicu sa se intereseze de starea sa...
La ora 12.00, pe 16 mai, Preda este gasit fara suflare in camera sa, decesul producandu-se prin asfixie mecanica din cauze naturale, iar alcoolemia fiind dubla fata de cea admisa in mod normal. Cu toate ca circumstantele decesului erau clare, in epoca s-a speculat ca Marin ar fi fost asasinat de Securitate, si asta deoarece, dupa casatoria cu Eta, partidul si politia politica au considerat ca Preda a intrat sub influenta cercurilor nationaliste evreiesti.
In legatura cu moartea sa invaluita in mister, intr-un interviu acordat Formulei As, Sanziana Pop, scriitor si jurnalist, director general al revistei si prietena a scriitorului, a tinut sa precizeze ca, din relatarile martorilor, Marin Preda stia ca va muri: „Se simtea urmarit, ii era frica, isi baricada camera (n. red.- de la Mogosoaia), plangea, iesea noaptea gol, pe culoarul pustiu, strigand ingrozit: «Ma omoara, baiete, ma omoara!». (...) S-a spus ca printre motivele mortii a fost si o lovitura primita la caderea din pat. (...) Cum sa mori din lovitura la cap?”.
Pe de alta parte, s-a mai speculat si ca acesta fusese otravit sau asfixiat cu o perna, insa nimeni nu a putut dovedi veridicitatea acestor afirmatii nici pana in ziua de astazi.