Potrivit „cartii mele de inva­tatura“ facuta i.c. (nu i.C.), adica inainte de computer, blagosloveala ori blogosloveala era un cuvint din slava veche si insemna binecuvintare.
Nu-i vorba, prin osirdia celor care nu au dezvoltat ceea ce azi numim I.T. calculatorul a devenit, in mod real, o binecuvintare. Informatie la secunda, comunicare instantanee. Exemplu: „Azi sint pe drum, nu pot intra pe mess, da’ te mailuiesc cum ajung!“.
In ziua de azi, vrei o sueta la cafea, dar interlocutorul nu e linga tine, iti pui cafeaua si da-i la chatuit. Nu ai dexteritate la tastat, pui castile si skaipuiesti. „Da, fata, mi-am downloadat ultimul Linkin’ Park si vreau sa sharuiesc!“.
Sa n-o mai lungesc, cei de la VIP mi-au zis sa scriu ceva care sa apara la gazeta, la un fel de rubrica-blog, ma rog, cam asa ceva. Eu nu am blog si nici nu prea stiu ce va sa zica. Am inteles ca e un fel de biografie pusa la bataie pe net. La cit e de sic, cool si fancy, mie-mi suna cam ca Vogue, de la care s-a ajuns la
„a fi in voga“. Deci as scrie „blogue“ si as deduce ca esti in bloga, pentru ca apari pe multe bloguri sau ca blogul tau e super-mega-arhi-cool.
Probabil ca oamenii care n-au timp sa mearga sa se injure pe stadion sau carora nu le place sa mearga pe stadion stau si se injura pe blog. Posteaza unu’ o chestie sincera si alti bloggeri sar la beregata. Forumurile au devenit prea subtiri. Porecle, pseudonime si nume reale se razboiesc pe blog.
Cind scriu aceste lucruri, nu am citit niciun blog, asa ca nu mi-o luati in nume de rau daca gresesc. Promit sa incerc sa citesc si eu un blog. Cred ca, asemenea oricarei ches­tii, are si blogul avantaje si dezavantaje. Iti poti exersa sinceritatea ori ipocrizia pe blog. Cei carora le place pot fi critici si circotasi pe blog. Sincer, eu nu as putea sa fiu blogger. Eu imi exersez onestitatea in cele ce fac si nu-mi prea place sa circotesc. Dar banuiesc ca poti afla si tot felul de lucruri frumoase si sensibile pe aceasta cale. Doar pentru ca eu sint un tip demodat din punct de vedere computeristic, nu inseamna ca avintul I.T. nu aduce, inclusiv pe bloguri, lucruri de maxim interes.
Lumea virtuala este, cred, la fel de frumoasa si de iluzorie ca lumea „reala“ in care traim. Lumea virtuala este si ea, probabil, o parte a iubirii inca nemanifestate. Principala calitate a unui net bun este viteza. Cu o viteza buna putem invinge spatio-timpul atit de impova­rator pentru cetateanul modern. N-am timp sa aflu, exista Wikipedia; n-am timp sa comunic, exista mail, skype, blog.
Dar, vedeti, de multe ori, din cauza vitezei, n-avem timp sa traim. Asa ca eu zic sa incercam un echilibru intre marea „blogosloveala I.T.“ si marea blagosloveala divina, numita natura. Sa punem in balanta marea viteza si potopul de informatii I.T. cu marea incalzire globala si sa le punem pe toate fata cu atemporalul Spirit, cu atemporala Lumina si cu atemporalul Adevar si sa le multu­mim ca ne-au dat cvasiexhaustivul computer, din ce in ce mai mic si mai folositor. Dar, oricit de dependenti am fi de el, trebuie sa respiram singuri.