Nicio institutie romaneasca nu se bucura in 1989 de mai mult si binemeritat prestigiu decit Uniunea Scriitorilor.

Era singurul loc din care raz­ba­teau unele miriieli audibile in contra lui Ceausescu. Le auzeai, desigur, la Europa Libera. Dar cum intelectualii romani s-au nascut poeti anonimi, in anonimat s-a intors si US pina in 2010. N-a stiut sa-si valorifice social prestigiul de breasla disidenta. Poetul popular s-a crezut popular pe vecie, dar eternitatea lui s-a spart cind primele guverne au hotarit ca statul sa nu-si mai finanteze creatorii. Sa se descurce fiecare cu talentul lui. Sa-si faca tarabele lor si sa-si vinda creatiile cum vor putea. Mor de foame, azi, 90% dintre membrii US, iar 10% s-au dat pe brazdele politizarii cu iesire la marea de banet a administratiei. Nici nu i-ar trece, azi, vreunui politruc roman sa se bata pentru un sistem national de burse de creatie cu finantare de stat. Sistemul asta merge in Franta, dar noi, ca de obicei, sintem mai catolici decit Papa. Noroc cu Basescu! Ca intotdeauna, presedintele jucator a luat-o inaintea politrucilor si a atras atentia asupra nenorocitei bresle a scriitorilor, facindu-i celebri din nou. A iesit intr-o seara de la crisma si s-a certat cu o persoana. Stia ca e scriitor, fiindca locul altercatiei era parcarea din fata Vilei scriitorilor de la Neptun. L-a palmuit, nu l-a palmuit, ce conteaza? Conteaza numai faptul ca notorietatea breslei a trecut imediat de la 0% la 3%, iar dezbaterile televizate s-au umplut de prezente scriitoricesti.
Acuma, daca ar exista un editor des­tept, ar contracta exclusivitatea editarii acestui grup si ar initia imediat seria edi­toriala „Pumnul si palma“. S-ar vinde ca piinea calda si ar scoate din mizerie citiva proletari ai condeiului.
Incidentul de la Neptun merita studiat cu atentie. Satul de anonimat, scriitorul roman ar putea invata cum sa-si amelioreze notorietatea si profitul. Uite, eu, de pilda, voi scoate o carte noua, in toamna. Daca nu voi invata nimic din lectia lui Basescu, voi vinde 200 de exemplare. Dar daca vreau sa vind zeci de mii, ce trebuie sa fac? Nimic mai simplu. Ma imbat la Vila scriitorilor si astept, asa beat, sa apara un politruc in parcare. Un an, doi. Apare el pina la urma. Daca am norocul sa apara chiar Basescu, voi vinde mii de exemplare. Daca reusesc sa cersesc un intreg pumn prezidential, il voi intrece chiar si pe Cartarescu la vinzari.
Asta e metoda mura-n gura.
Dar pot fi mai creativ?! Aranjez cu un ministru (ca totul e pe aranjamente, acum) sa se plinga la televizor, in avanpremiera cartii, ca as fi incercat sa-l santajez. Daca nu-mi scrii o prefata, ma duc la OTV si dau in vileag cutare si cutare! „Nu merge asa!“ - imi zice amicul Diaconescu. Cine o sa-l creada ca ar fi in stare sa scrie o prefata?! Incearca altceva sau ramii acolo, in parcarea de la Vila scriitorilor!
Tot Basescu, saracu?! Ce ne-am face fara el?! N-ar fi mai fara bataie (de cap) totusi daca presedintele nostru ar propune instituirea unor burse nationale de creatie pentru cele mai merituoase proiecte literare?