Sunt o fata de 19 ani. Mi-a ramas doar jumatate de semestru pana termin clasa a XII-a. Cunosc sistemul din interior. Iata-l!

Eu
Citesc in metrou in drum spre școala și chiar in ore. Chiulesc uneori. Calatoresc uneori. Merg la concerte, ascult știri externe, ma pregatesc de bac, dar ma straduiesc sa gasesc timp pentru prieteni și pentru pasiunile mele.
Simt ca orașul meu e cel mai frumos din lume, dar, totodata, sunt sigura ca inainte sa te stabilești undeva trebuie sa cunoști lumea, sa vezi și alte locuri, sa respiri alt aer.
Chiar daca am multe pe cap, incerc sa fiu mereu „zen”, mai ales cand vad ca, in jurul meu, toti se grabesc incruntati de atatea probleme, deadline-uri și obiective. Ma pregatesc și pentru un examen de admitere. De fapt, nu prea cred ca ai cand sa te plictisești in liceu, mai ales in ultimul an.

Aparente
De obicei, amintirile despre și din liceu au ceva in comun cu amintirile despre comunism: era frumos și foarte bine pentru ca erau tineri. Daca inainte vreme, din liceu iti ramaneau doar poze și oracole, astazi poti reveni oricand la imaginile video, filmate cu camere profesioniste, aparate foto, telefoane mobile, ca la niște epopei cinematografice, adevarate filme de arta, care vor pastra cu lux de amanunte clipe de glorie, rutina sau chiar momente pe care ai prefera sa le uiti. In plus, mai avem blogul și pagina de Facebook, in care cei mai multi consemneaza inceputul și sfarșitul unei „relatii“, prima ieșire in „lume”, unde iși beau sucul cand chiulesc de la mate etc.

Miezul
Cu siguranta, ne vor marca existenta cativa profesori, unii extraordinari, altii nesuferiti; cativa colegi, unii care ne-au fost prieteni și altii care ne-au mancat zilele. De fapt, perioada liceului se suprapune cu perioada cand incepi sa-ti dai seama cine ești, ce ti-ai dori de la viata și practicarea carei meserii te-ar face fericit. E un moment in care te decizi sa lupti pentru valorile in care crezi.

Liceul e un preambul pentru ceea ce te așteapta mai departe. In patru ani de liceu, am senzatia ca am trait la scara și intensitate mai mica toate neplacerile și nedreptatile din lumea maturilor, un fel de pregatire pentru viata, fara plasa de protectie.

De liceu se leaga inevitabil primele drame, primele experiente negative și frustrarile provocate de un sistem viciat, in care te poti considera norocos daca ai macar un profesor cu adevarat bun și in care ai prea des senzatia ca, stand la ore, pierzi timpul. Unde mai pui ca și modul de notare e, de cele mai multe ori, nedrept și ca, pe masura ce te apropii de bac, ești nevoit sa inveti acasa sau la meditatii, in paralel cu orele de curs obligatorii, nu intotdeauna corespunzatoare pregatirii pentru un examen serios. Programul oficial „de lucru” e de șase ore pe zi, in clasa. El ajunge sa se prelungeasca cu inca șase cel putin. Dar așa se calește tinerimea romana și ajunge sa fie vanata de universitatile de prestigiu din intreaga lume. Pana la urma, e cert ca viitorii studenti romani sunt recunoscuti ca foarte valoroși, cu capacitati intelectuale remarcabile. Dar ceea ce nu prea se știe e ca acești tineri extraordinari nu sunt exclusiv produsul unui sistem de invatamant de stat și ca, de fapt, performanta se obtine prin multa munca pe cont propriu.

Grupuri și pasiuni
Sa fii licean cu blue jeans rupti in genunchi sau in fund, dupa caz, cu teniși roșii sau verzi, fumator sau nu, rock, punk, emotiv, nesigur, curios, plin de viata, inconjurat de prieteni, cu o dezinvoltura de invidiat, pentru ca ai toata viata inainte și orașul la picioare, iata o experienta formidabila!

Tot romanul s-a nascut artist, iar asta se vede foarte bine in licee, multe dintre ele avand propriile trupe de teatru, propriile vedete, propriile festivaluri literare, propriii poeti și prozatori. Cei mai cu picioarele pe pamant aleg cluburile de dezbateri, de fizica sau matematica, mai ales ca, de cele mai multe ori, in Romania, performanta se face pe cont propriu, cu sprijinul unor profesori entuziaști care lucreaza sfidand sistemul.
Exista licee care au echipe de baschet sau de fotbal, cluburi de șah, de karate, de dans sportiv și cei interesati au posibilitatea sa participe la competitii și sa aiba o pregatire sportiva.

De fapt, pasiunile liceenilor difera foarte mult, in functie de grupurile sociale din care provin, anturajul pe care și-l fac sau in care nimeresc și caruia reușesc sau nu sa-i reziste. La fel de adevarat este și ca personalitatea unor profesori joaca adesea un rol decisiv in alegerile pe care le fac liceenii. De exemplu, eu am ales profilul filologic și pentru ca n-am avut niciun profesor de contraprofil care sa-mi trezeasca un interes deosebit pentru materia lui. Cunosc oameni care au ales profesii absolut demodate și chiar neprofitabile din punct de vedere material doar pentru ca au avut profesori capabili sa le insufle dragoste pentru materia lor.

Liceeni despre…
Am vrut sa aflu cum vad tinerii de clasa a XII-a viata de liceu, fiindca ii cred pe ei cei mai in masura sa ne ofere o privire la obiect, chiar din interiorului acestei mașinarii uriașe, cu multe tentacule și mecanisme. Asadar, am discutat cu patru elevi bucureșteni de clasa a XII-a, din patru licee diferite și am constatat, la final, ca parerile sunt, ca in viata, impartite.

Iata ce am aflat dupa ce le-am pus o serie de intrebari:
1. Liceu, clasa, filiera
2. Pasiuni / hobby-uri
3. La ce facultate vrei sa te inscrii și de ce?
4. Pentru unii – „anii de liceu sunt cei mai frumosi“, iar pentru altii e mai degraba așa - „Liceu, cimitir al tineretii mele!“. La tine cum e?

Magda Jigau
1. Colegiul National „Mihai Eminescu“, clasa a XII-a A, filologie, intensiv franceza.
2. Aș fi tentata sa spun ca imi place cel mai mult sa calatoresc, dar, cu siguranta, pasiunea mea pentru tenis e mai mare; il consider un sport elegant si nobil. Atmosfera din cadrul unui teren de tenis nu se poate compara cu cea dintr-un stadion de fotbal, pot spune ca tenisul ma relaxeaza.
3. Sunt convinsa ca voi fi studenta la Universitatea București-Facultatea de Drept. Imi doresc, de asemenea, sa urmez in paralel Colegiul Juridic Franco-Roman de Studii Europene. De ce? Inca din fragezii ani ai generalei ma fascina tot ce avea legatura cu acest subiect: de la emisiuni și pana la discutii interminabile cu tatal meu (care se declara incantat de pasiunea mea pentru acest domeniu).
In al doilea rand, așa cum ar spune un elev eminent in clasa a XII-a care se pregatește de zor cu eseuri argumentative, Colegiul Juridic reprezinta o adevarata provocare pentru mine și, totodata, un loc unde pasiunea mea pentru franceza s-ar putea imbina cu utilul.
4. Pentru mine, „anii de liceu sunt cei mai frumosi“. Oricat ne-am plange și oricate inconveniente am gasi perioadei petrecute in liceu, nu cred ca ii putem nega frumusetea și importanta. Cu riscul de a suna banal, cred ca oricine iși amintește cu drag (predominant) de frumoșii ani de liceu. Iar pentru mine au reprezentat (și reprezinta inca) o pregatire și un ajutor fundamental pentru ceea ce vreau sa devin și pentru ceea ce voi face pe viitor.

Radu Emilescu
1. Colegiul National „Mihai Viteazul“, clasa a XII-a,  filiera - real, știinte.
2. In timpul liber imi place sa profit de media pentru a ma destinde, dar numai de cea prezentata intr-un mod interesant și incerc sa invat din orice. Daca nu am ramas cu o idee, o informatie noua și/sau interesanta sau un sentiment, consider timpul pierdut. Regula se poate extinde și la relatii interumane - in functie de dispozitie, pot considera o ieșire cu prietenii o experienta fundamentala sau o pierdere totala de vreme.
3. Dau la medicina pentru ca am o - sa-i zic pasiune - pentru anatomie, fiziologie și biologie in sensul mai general. Nu suport știintele prea abstracte, ca matematica. Și nu am un talent sau o cultura literara prea dezvoltata pentru ca nu prea citesc (pana de curand nu mi s-au recomandat carti care sa imi placa, iar acum nu mai am timp sa citesc, deci degeaba).
4. Sunt complet de acord cu Bacovia, nu suport liceul, nu suport colectivul. Colegii sunt de tot felul și am idei in comun cu prea putini. Nu cred ca sunt singurul care sufera de aceasta ruptura de colectiv, in care lipsa de conceptii comune și de solidaritate iși spune cuvantul.
Profesorii, marea majoritate, sunt prea snobiobsedati de aplicarea regulilor, fara sa gandeasca, și prea ingamfati ca sa poata accepta o eventuala greșeala din partea lor. Timpul petrecut la școala e, practic, pierdut pentru ca, in ciuda pretentiilor, majoritatea profesorilor nu isi fac treaba cum trebuie, iar invatatul se face acasa sau la meditatii. Totuși, sunt convins ca, daca sistemul nu ar fi atat de strict, elevii nu ar mai invata deloc și, per total, ar fi mai rau. Pe principiul cand ești la școala faci tot ce poti, teme, meditatii, sala, ieșit cu prietenii, iar cand ești in vacanta, deși ai timp sa-ti desfașori lejer toate activitatile, pierzi vremea. E pacat ca nu pare sa existe o cale de mijloc.

Daniel Baloi
1. Liceul Teoretic „Dante Alighieri“ (m-am mutat), clasa a XII-a, intensiv matematica.
2. Pasiuni: actorie, dezvoltare personala (psihologie, lifestyle development, management).
3. Facultate: actorie sau poli
4. Liceul e o perioada de expansiune maxima, indiferent ca-ti place sau nu. Aici te dezvolti cel mai mult și inveti foarte multe lucruri care te ajuta pe viitor.

Irina Constantin
1. Colegiul National „Gheorghe Lazar“ București, clasa a XII-a G, profilul Știinte Sociale.
2. Avand in vedere faptul ca am bacul anul asta, nu pot spune ca am un hobby sau o pasiune in adevaratul sens al cuvantului, insa destul de recent am dezvoltat o pasiune pentru filosofie și lecturez cu drag lucrarile din care avem de citit fragmente, numai pentru școala.
3. Vreau sa ma inscriu la SNSPA la Facultatea de Comunicare și Relatii Publice pentru ca imi doresc sa devin art director și consider ca aceasta facultate m-ar pregati cel mai bine pentru asta.
4. Pot sa admit, fara sa ma gandesc de mai multe ori, ca liceul e „cimitirul tineretii mele“, fiindca aici am apucat deja sa gust din problemele și nedreptatile cu care ma voi confrunta cand voi fi „singura in lumea asta mare“. Nu e neaparat ceva rau, dar, in mod clar, nu pot spune ca anii aștia sunt pentru mine „cei mai frumoși ani“.