Gala Superlativelor VIP se apropie cu graba unei printese gata de incoronare. In data de 10 ianuarie, vom afla rezultatele voturilor cititorilor, desi fiecare dintre noi avem, deja, favoritii de rigoare. Esenta este insa alta. La finalul anului trecut, fiind prea ocupati cu retrospectivele si mai ales cu „planurile de viitor“ (cum zic gazetarii cu multe mastere la genunchiul broastei), am observat ca fiecare dintre noi, editorialistii, redactorii, cititorii si chiar personajele care dau viata revistei VIP, am devenit uzine personale de armament nuclear, eliptice de pasiune, de bucurie si, intr-un final, de… suflet. O simpla incursiune in lumea balonului rotund al politicii sau in meandrele concretului sportului, ca sa nu mai vorbesc despre sinergia faptelor in domeniul culturii nationale, ne demonstreaza ca sintem lipsiti de emotie. Controverse, scandaluri, birfe, injuraturi, divorturi, moguli verosi, ici-colo cite un deces neelucidat, fotbalisti drogati si, mai ales, dopingul cu limba de lemn reprezinta realitati care ne ocupa tot timpul, asta ca sa citez din clasici care au murit in timpul vietii. Lipseste ceva.
Cu numai o ora inainte de a scrie acest editorial, am purtat o discutie cu domnul Victor Becali. Da, stiu, inainte sa zimbiti, numai de sensibilitate nu debordeaza domnul Becali, cunoscut drept un afacerist dur, un om care pune con­ditii sau, in limbajul popular: „n-are mama, n-are tata...“ Si totusi, oamenii puternici au suflete de copii. Iata dovada: „Stiu Andrei, vrei sa ma inviti la Superlative. Eu vin, da’ Giovanni e prea batrin… Pe cine premiati? Mi-au dat lacrimile cind am vazut-o pe fata aia, Amelia Racea, urcind pe podium! E plina tara de copii despre care n-am auzit, dar care peste 10–15 ani vor ajunge in America si vom citi despre ei in ziare. Si voi, ziaristii, dar mai ales noi, restul societatii, sintem de vina pentru asta. Vorbim despre Nicoleta <Muciu>, iar gimnastele acelea de sapte-opt ani isi fring miinile pe birna… Acesti copii trebuie premiati, ei sint OAMENII Romaniei… Asa cum merita aplaudati campionii de la caiac–canoe. In tara asta, isi dau cu parerea oameni care nici nu inteleg termenul <campion mondial>…“
Va vine sau nu sa credeti, acesta este „durul“ Victor Becali. Nu cladeste biserici, dar e nationalist. Stie sa zimbeasca, aflasem asta din discutiile personale, dar si de cind a fost invitat la Sport.ro, la „Bomba lui Dodel“, unde Banciu si Mironica merita un premiu pentru umor fin. Parerea mea…  In schimb, nu-mi imaginam ca un asemenea om dintr-o bucata, al carui loc este in spatele scenei, poate servi o lectie „artistilor“ din lumina rampei: Superlativul tandretei.