Lumea n-a auzit de el, pentru ca nu este mediatizat, tot asa cum nu aude de razboaiele tribale din Angola: aceasta tara nu are petrol si, prin urmare, nu intereseaza agentiile de stiri care au globalizat (monopolizat) informatia (propaganda).

Cuvintele dintre parantezele de mai sus le-ar fi folosit el, Noam Chomsky, disidentul american. Printre altele, in 2007, a vorbit si despre bula imobiliara care s-ar putea sparge, ducind lumea intr-o criza foarte grava. Nu i se recunoaste acest merit, asa cum, in schimb, i se recunoaste lui Nouriel Roubini, care, nefiind un disident ideologic, nu supara pe nimeni.
Noam Chomsky supara elitele politice din SUA rau de tot. Elitele il considera un ideolog. Sa vedem daca este, intr-adevar. Chomsky sustine ca SUA sint un imperiu care nu vrea sa recunoasca acest adevar si nici n-ar putea sa-l recunoasca, intrucit istoria opiniei publice americane s-a format in jurul valorilor antiimperialiste (dupa ce americanii si-au luat independenta fata de britanici).
Sustine, de asemenea, ca SUA nu mai sint o democratie, ci o elitocratie, iar participarea civica la vot este profund falsificata prin faptul ca in campaniile electorale americane nu se mai dezbat subiecte de interes public, ci imagini de politicieni (construite dupa retete mult rulate in filmele holly­woodiene).
Sustine ca intre politica americana si opinia publica din SUA s-a format o prapastie din ce in ce mai mare, care este umpluta prin jocuri de propaganda.
Sustine, de asemenea, ca pericolul nr. 1 vine in SUA din China, care, daca intr-o zi n-ar mai cumpara trilioane de dolari in forma bonurilor de trezorerie americane, ar arunca in aer finantele americane. Deocamdata, pericolul e mic, caci China e dependenta de consumul american de exporturi chinezesti.
Noam Chomsky nu este oricine. Este unul dintre marii savanti ai deceniilor cind lingvistica a fost liderul mondial al stiintelor umaniste, epoca in care s-au nascut stiintele limbajelor pentru computer tocmai din cercetarile lingvistilor (mai exact, si din aceste cercetari).
Disidentul Chomsky nu acuza imperialismul american ca este imperialism. El nu acuza decit ipocrizia elitelor care nu vor sa recunoasca aceasta stare de fapt. Nu are un program politic: ar trebui schimbate lucrurile asa si asa... Dar constata ca ipocrizia care s-a instalat in relatia elite – opinie publica nu poate duce la nimic bun. Dimpotriva, pe termen lung, va duce la o stare de revolta potentiala, care, in momentele de mare criza, poate lua forma unui monstru social.
Dar tot el, disidentul, stie ca acest monstru civic american va putea fi imblinzit daca i se vor arunca din cind in cind jertfe de razboi. De aceea, arata Chomsky, dusmanul SUA este construit cu migala. Afganistan, Irak. Urmeaza Iranul.
Un naiv? N-ai zice. Naivitatea disidentului rus Soljenitin s-a dovedit profetica: URSS a trebuit sa-si piarda imperiul pentru a face din Rusia o putere onorabila. Naivitatea lui Chomsky? El propune ca SUA sa renunte de bunavoie la puterea lor imperiala pentru ca valorile democratiei si ale drepturilor omului sa poata fi cultivate din nou fara ipocrizie.