Vinul nu este o bautura, ci un produs viu, care, in mod fascinant, deschide orizonturile spirituale, un produs care are caracter si personalitate, sustine directorul Societatii de Promovare a Vinului Domeniile Dealu Mare Urlati, Rares Marinescu. Despre toate acestea si nu numai va invitam sa cititi in interviul ce urmeaza.

Ce v-a determinat sa initiati aceasta afacere?
Dupa primii doi ani de facultate, am descoperit ca perspectivele profesiei de inginer electro-mecanic, pe care o alesesem inainte de 1989, nu mai erau aceleasi cu viziunea pe care o avusesem la 18 ani. A inceput, atunci, o lunga perioada de cautari si incercari, dominata, in general, de intentia mea de a deveni artist (in timpul facultatii am activat in mai multe trupe rock), iar in final, dupa terminarea studiilor, am ajuns sa lucrez in vinzari.
Recunosc si acum ca asta era departe de ceea ce visam, de structura mea interioara, dar imi oferea o oarecare bunastare financiara, care m-a facut sa ramin in acest domeniu. Am avut insa norocul si capacitatea mentala de a intrezari, inca de la bun inceput, ca exista, in vinzari, un nivel de competenta mult mai apropiat de ceea ce imi doream sa fac in viata; cu multa munca si perseverenta, am ajuns sa fac management si marketing in vinzarile de bunuri de larg consum.
A urmat un alt moment definitoriu pentru ceea ce fac acum: in 2005, am inceput sa lucrez pentru unul dintre producatorii de vin care, acum, este in topul primilor cinci din Romania. La vremea respectiva exista un producator care facea vinuri bune, dar avea parte doar de o recunoastere regionala. A fost o simbioza ideala: eu am invatat de la ei despre vinuri, iar ei au invatat de la mine despre felul in care consumatorul priveste un produs si ­de­spre structura organizationala de care o companie are nevoie ca sa iasa din anonimat. Dupa cinci ani in care am crescut impreuna, mi-am dorit sa am un business propriu, sa detin vinurile mele; si uite asa, a aparut Societatea de Promovare a Vinului.
Aceasta a fost conceputa ca o companie care urma sa se ocupe de vinzarea si promovarea vinurilor pentru mai multi producatori mici. Este un model de afacere care functioneaza perfect in Franta, in Italia si alte tari. Sint producatori care dispun de suprafete mai mici de 100 de hectare si, implicit, nu vor avea niciodata forta financiara de a se impune pe piata, in competitie cu marii producatori, care „opereaza“ cu terenuri de la 800 de hectare in sus.
In primul rind, e vorba de cit vin poti sa produci, de citi bani urmeaza sa intre in firma, ca sa poti sustine cheltuielile generate de promovare si desfacere. Este o chestiune fireasca: produ­ca­torul mic se ocupa, de fapt, de agricultura si, de cele mai multe ori, nu are pregatirea si viziunea necesare de a-si promova produsele. Inceputul a fost mai dificil decit preconizasem, pentru ca psihologia nationala il face pe micul producator roman sa fie suspicios si sa nu aiba incredere in astfel de asocieri.

De ce ati ales sa lucrati in acest domeniu de activitate?
Din Antichitate si pina acum, nobilii, artistii si oamenii de rind au fost uniti de aceasta pasiune, care se naste in interiorul fiintei tale din momentul in care interactionezi cu vinul. Daca un om ajunge sa produca vin, el nu va mai putea niciodata sa gaseasca aceeasi satisfactie in alte domenii de activitate.

Criza ingreuneaza procesul prin care marfa se intilneste cu consumatorul
Cine v-a ajutat in acest demers?
Ajutorul a venit din partea unui producator: Domeniile Dealu Mare - Urlati, care, desi avea tot ce ii trebuie: teritoriu, tehnologie, vinuri bune, nu reusise, timp de patru ani, sa intre in atentia pietei.
Ajutorul a constat in increderea pe care am primit-o spre a avea libertate deplina in luarea deciziilor majore, plecind de la productie pina la branding si strategie si, nu in ultimul rind, un minim ajutor financiar, in ceea ce priveste investitiile in stocuri si promovare.

Pe ce criterii v-ati selectat echipa cu care lucrati?
Majoritatea celor din echipa mea sint oameni cu care am mai lucrat in trecut, dar si citeva persoane noi. Insa toti au in comun o atitudine diferita de arhetipul angajatului intr-o companie multinationala. Nu imi place sa lucrez cu oameni care se ascund in spatele rapoartelor si procedurilor, care sint capabili sa trimita o suta de mail-uri intre diferite departamente, legate de un proiect care, pina la urma, ajunge sa nu se mai faca.
Despre clientii si furnizorii nostri pot spune ca ei sint vazuti de noi ca parteneri, aceasta fiind singura cale de a realiza ceva sa­na­tos si durabil.

Ce impact a avut criza financiara asupra afacerii?
Criza a facut ca totul sa fie mai dificil. In primul rind, blocajul financiar ingreuneaza procesele prin care marfa se intilneste cu consumatorul, face mai dificile comunicarea si dezvoltarea unor produse noi. In esenta insa, daca ai viziunea corecta si iti alegi strategia potrivita, tot acolo ajungi, chiar daca asta se intimpla cu in­tir­zie­re si, uneori, cu costuri mai mari. Pe de alta parte, criza are si efecte benefice; oamenii sint mai cumpatati si raportul calitate-pret ­devine mai important in decizia de cum­pa­rare.

Ce planuri aveti?
Am reusit, intr-un an, sa dezvoltam citeva branduri care s-au instalat deja pe piata - Paganus, Romanian Wine; avem chiar si un vin extraordinar - Incatantion - care are mari sanse sa aduca medalii de aur de la concursurile mari din lume. Planurile pentru 2011 sint de a ne consolida pozitia din piata interna, de a aduce noi producatori in portofoliul nostru si de incepe operatiuni majore de export pe pietele din China, SUA, Regatul Unit al Marii Britanii si Rusia. Am dezvoltat un parteneriat startegic cu un nou jucator pe piata magazinelor specializate de vinuri: Boutique du Vin, care ne vinde in exclusivitate citeva vinuri vrac si o parte din vinurile de horeca.