Cruciatii rupti in fund
    POZA:
 
 

Cruciatii rupti in fund

Epocile se schimba, dar nu si moravurile, desi parfumurile lor au legatura genetica. In plina criza financiara e bine sa-ti schimbi zilnic camasa, chiar daca n-ai decit doua-trei la dispozitie, iar detergentul tinde sa-ti innegreasca grumazul mai tare decit jegul.
A acuza gardienii sistemelor fiscale de tiranie e ca si cum l-ai acuza pe Papa de relatii sexuale cu Alba ca Zapada. Nu e atit o erezie, cit o copilarie, la care pina si fratii Grimm ar suride inainte sa se puna de un basm. Intre Pinocchio de la Fondul Monetar, care isi cere doar surisul cuvenit (prin contract!), si Don Quijotele Bancii Nationale dintr-o tara saracita exista o diferenta minuscula, creata nu de „program“, ci de „resurse“.
Sistemul bancar, cu bune si cu rele, este acelasi de mii de ani. Functioneaza cit garantia nu devine sterila, iar forta unui stat ramine echerul dreptatii sociale.  Nici nu ar fi normal, din bunul-simt al „democratiei monetare“, ca falimentul sa fie interzis prin vreo lege sau de vreun grup de interese. Moralitatea contemporana are aceleasi reguli: „Fii destept, iar noi te vom sprijini! Fii virtuos, iar noi te vom aplauda! Fii puternic, iar noi te vom ucide!“
Esecul nu e o institutie, ci o pseudoreligie. Un loc de pelerinaj al celor prosti (nu slabi, nevoiasi, ci dobitoci, in cel mai curat sens al cuvintului!), care nu stiu ce carti au pe masa adversarii sau se duc la masa de pocher cu pachete contrafacute si pling ca au fost dati afara pe scari, cu suturi in cur.
Imprumutul la nivel de stat, camata legala, transferul financiar, toate au existat de pe vremea lui Solomon, insa legile bunelor moravuri s-au depreciat. A vorbi acum despre globalizare e la fel de lesne, dar si de anacronic cum ai discuta despre jartiere in Vama Veche. Dincolo de utopii, statul modern actioneaza prin modele. De multe ori, concentrice. „Criza“ pleaca de aici, se duce cu marfaru’ pin’ la Atena si de acolo ocoleste Rusia. Adica de ce taman Rusia? Pai, simplu. Indiferent de fardul istoric, aia stiu ce inseamna rezerva valutara si disciplina politico-economica in orice sistem, comunist, capitalist si ambele la un loc. Pe aceeasi linie, Germania a redevenit putere mondiala imediat dupa finalul de opereta al celui de Al Treilea Reich si a facut-o cu ajutorul bancilor evreiesti. Imprumutul propune garantie, aceasta presupune onoare, iar onoarea inseamna… resurse. Acum v-ati prins de ce Romania este, sarmana, ocolita de aceste binefaceri…
Revolutia inseamna esec, in toate formele sale fizice. Martin ­Luther sau Mandela, cu predicile lor, au avut un ecou mai mare in viata popoarelor decit Alexandru Macedon ori alde Miron Cozma. O singura idee e de ajuns pentru a farima o dinastie. Un cintec scris la betie a facut mai mult pentru a-l darima de pe tron pe Iacob al II-lea decit achitarea episcopilor. Voltaire si Rousseau au rostit semnalul unor schimbari revolutionare… E drept, odata cu libertatea politica, intervine si dorinta de dobindire in plan material. In aceasta intrecere, oamenii se prabusesc mereu, alearga intruna si cad iarasi. Traiesc precum rachetele, la o presiune infernala, respira zece ani in 100 de secunde. Registrul contabil devine Biblia lor, iar jurnalul de datorii devine facebook-ul de dimineata. De aici se inmultesc practicile necinstite si goana dupa profit a capitalismului, platit cu vietile celor care muncesc pentru el. Se nascocesc tot felul de metode de imbogatire pe spinarea eforturilor unei intregi natiuni si multe alte sisteme in slujba unor zei, pesti sau moguli decrepati, dar niciodata a Libertatii. Iar la acestea se adauga goana dupa functii inalte…
Desi, niciodata, clepsidra fiscalitatii mondiale n-a stat mai la lumina decit acum, se vorbeste despre o asa-zisa Noua Ordine Mondiala, de Masonerie ori despre Grupul Bilderberg. Atentie insa, niciuna dintre aceste societati nu este si nu a fost vreodata „organizatie caritabila“, si nici macar opusul sintagmei. Falsi cavaleri ai neputintei scurma dupa justificari, iar totul pleaca din indiscretie si din incultura. Nu te asezi la ­masa de joc daca nu cunosti miza, iar daca te dai „rotund“ ca vrei capitalism, asuma-ti-l!
Exista institutii menite sa protejeze, sa creasca anumite curente de idei imprejurul lor si ulterior sa ofere progres social. Dar asta nu se poate fara ca inainte sa darimi mucegaiul zamislit din frinele unei civilizatii crescute cu centura de castitate. Chiar si atunci, adevarul – fiind de neinteles pentru omul obisnuit – ne va aparea ca un ceva rupt de realitate si, in consecinta, il vom considera un neadevar. E drept, gindacii vor parasi ultimii corabia, dar cu o garantie „bancara: vor muri de foame!
de Andrei Dicu - 1958 afisari
 
         
 
4.8 - 11 voturi