Dimineata trista si mohorita, lucrurile mele toate, ca prin minune, in doua valize. Il paraseam. Il paraseam nu pentru unul mai bun sau mai frumos, ci pentru un altul, singurul care imi putea indeplini cea mai mare dorinta. Stiam ca, mai devreme sau mai tirziu, acesta va fi pasul firesc... L-am lasat, fara sa privesc in urma, fara lacrimi sau remuscari, un oras gri si trist in dimineata aceea de noiembrie, dar in care fusesem fericita. Goneam acum spre marele oras, neprietenosul, cu trafic nebun, oameni grabiti si nezimbitori. Goneam spre un „decit“ fara negatie, aer poluat, veri mult prea toride, aurolaci la metrou, prostituate la colt de strada, putini copaci si Dorobanti. Era imaginea lui inainte sa-l cunosc, inainte sa ratacesc pe stradutele intortocheate ale Centrului vechi... Era un el schimonosit de o serie de intimplari ciudate, puse cap la cap de cei care doar l-au vizitat, fara sa-l descopere sau macar sa vrea sa-l inteleaga. Acum am inceput sa-l cunosc, ne salutam si ne zimbim din cind in cind, desi stiu ca n-o sa ne iubim niciodata. Nu e perfect, asa cum nu e niciunul, de altfel, insa recunosc, m-am atasat de uriasul cu brate de beton. Astazi il vad mult mai clar: un cocosat de la Notre-Dame. Ati ghicit! Are un suflet mare... mai mare decit Teatrul National si Parcul Herastrau la un loc, mai bun decit bomboanele fine de la ciocolateria de pe strada mea si mai frumos decit Ateneul. Frumos, mare, bun sau mai putin bun... e relativ. Pina la urma, ideea e ca are suflet. E un oras viu si neobosit. Un oras in care alergi sa nu ramii in urma. E locul in care cazi ca sa te poti ridica. Si, desi nu-mi place sa intru prea mult in intimitati, va spun ca Bucurestiul e orasul in care domnul care repara masina de spalat da sfaturi de viata, in care cersetorii nu intotdeauna imi cer, imi si ofera... E, pina la urma, orasul in care am mutat muntii din loc, la propriu, cei de zapada, in care porumbeii vin la geamul meu sa ciuguleasca firimituri de piine uscata, revelionul inseamna fericire impartita la patru femei cu o sticla de sampanie si in care mai gasesti biletele parfumate pe parbrizul masinii. E orasul care mi-a implinit un vis.