Joe Perry (Aerosmith): „The Bad Boys from Boston este o smecherie a presei. Suna bine in ziare“
Ati facut bani pentru muzica sau muzica pentru bani?
Eu cred ca orice muzician care face arta pentru bani are o intelegere cu diavolul. Trebuie sa muncesti foarte mult ca sa te mentii singur pe piata, sa supravietuiesti. Si daca faci acest gen de muzica, trebuie sa ai si un anumit pret pentru bilete. Azi, afacerile din muzica s-au schimbat foarte mult si este aproape imposibil sa faci multi bani din albumele vindute. De aceea, este important ca fanii sa ne sustina si sa vina la concertele live.
Ai regrete?
Nu am niciun regret in viata, dar am avut momente in care am facut unele lucruri pe care nu trebuia sa le fac. Insa asta nu se poate explica in cuvinte. Nimeni nu este perfect. Toti facem greseli.
Aerosmith este numita si „The Bad Boys from Boston“ (Baietii rai din Boston). Va mindriti cu acest nume sau va
infurie?
Nu cred ca am facut ceva rau, in mod special, ca sa meritam asta, in comparatie cu alti muzicieni. (ride) Asta este doar o smecherie a presei, o treaba de care se tin ziaristii. Suna bine in ziare, asta e totul.
Ai avut vreun moment in care ai spus ca a venit sfirsitul carierei tale muzicale?
Nu a existat un astfel de moment. E adevarat, de foarte multe ori am vrut sa spun ca acesta e sfirsitul, dar nu am facut pasul decisiv niciodata. Am mers inainte si o voi face si de-acum incolo.
O stire aparuta pe agentia Reuters spunea ca sotia ta nu este fana a trupei Aerosmith. Cum se poate asta?
Ba da, este fana, ce-i drept nu una prea infocata. Inainte sa o cunosc, cu 26 de ani in urma, ea nu stia nimic despre trupa noastra. Era o tipa interesata de papusi, dansuri etc. In trecut, nu-i placea de noi, de Led Zeppelin, nu asculta formatiile cunoscute, mai exact acest gen de muzica. Sex Pistols era genul de trupa pe care o asculta. Acum ii plac mult show-urile trupei Aerosmith, pe care le considera foarte interesante. Faptul ca a stat cu mine atita timp este cea mai frumoasa declaratie de dragoste pe care am primit-o vreodata.
Rea Garvey (Reamonn): „Mi-am jurat ca nu o sa mai lucrez cu cei care au probleme cu drogurile“
In 18 iunie, la Bucuresti, Reamonn a cintat in deschiderea concertului celor de la Aerosmith. Solistul trupei, Rea Garvey, a raspuns invitatiei revistei VIP de a acorda un interviu in exclusivitate. Iata o parte din acesta. Poate fi citit integral in VIP nr. 27, din arhiva site-ului.
Reamonn este o formatie formata din barbati. Cum va explicati succesul intr-un showbiz dominat de nuditate si sex?
Americanii spun „Sex sells“ (sexul vinde). Cred ca asta este o metoda de a-i atrage pe oameni la tine, insa un muzician, daca nu are si restul calitatilor necesare (o voce buna, cintece minunate, charisma si puterea de a-i face pe ceilalti sa se simta bine), ajunge sa plictiseasca foarte repede, si atunci oamenii se vor duce altundeva pentru a-si satisface nevoia de a asculta muzica. Lady Gaga este un bun exemplu al retetei „sex si muzica“. In cazul ei, functioneaza. Este o extravertita, controversata pentru sexualitatea ei, o interpreta extraordinara, dedicata, compozitoare, entertainer. Show-urile ei sint „Mega Gaga“. Sint mult prea multe exemple de „sex si muzica“, dar care nu functioneaza. Am auzit de ele, le stim, dar nu le cumparam albumele si nu mergem la spectacolele lor. Sa fii muzician inseamna, in primul rind, sa faci muzica, iar oamenii au dreptul sa te critice pentru asta, nu pentru alt aspect al vietii tale. In cazul in care m-ai intreba daca ma consider un barbat sexy, ti-as recomanda sa o intrebi pe sotia mea. Daca ea este fericita, inseamna ca este bine.
In ce mod poate afecta un scandal de presa imaginea unei trupe? Reamonn a fost vreodata implicata in ceva de genul acesta?
In cazul unei trupe rock, nu este chiar asa de tragic daca ziarele scriu despre petrecerile excentrice si certurile din spatele scenei. Cred ca am avut momente mai rele in viata si sint bucuros ca am rezistat atit de mult. Cind am parasit Dublinul, mi-am jurat ca nu o sa mai lucrez impreuna cu cei care au probleme cu drogurile. Am pierdut multi prieteni care se drogau si am decis sa tai raul de la radacina, cit mai repede, inainte sa ma prabusesc si eu. Scandalurile in care am fost implicati au avut ca motiv istoria stilului de viata rock’n’roll.
In familia ta se vorbeste limba romana?
Soacra mea comunica in romana cu Josephine, dar si cu fiica mea, care vorbeste foarte bine. Sper ca ea sa pastreze legatura vie cu Romania, pentru familia noastra.
Ce apreciezi cel mai mult la sotia ta?
Nu numai ca este incredibil de frumoasa, o femeie sexy, dar este si foarte inteligenta si a dovedit ca este unul dintre cei mai buni manageri in domeniul muzicii din Germania. Noi nu ne gindim niciodata cum sa facem sa avem succes. Acesta vine atunci cind avem credinta ca putem face un lucru; e vorba de increderea in noi insine. Forta ei este forta mea si tot ceea ce am dobindit am facut-o cu sustinerea si la indrumarea ei. In calitate de frate a sapte surori, am un foarte mare respect pentru femei, in special fata de acelea care se straduiesc si reusesc un lucru prin efortul lor propriu. Sint multe cai prin care poti sa induiosezi, sa calmezi lumea unui barbat, dar, asa cum spunea odinioara Mr. James Brown, „Asta nu inseamna nimic. Nu este nimic fara dragostea unei femei sau a unei fete!“.
Nick Holmes (Paradise Lost): „Fara pasiune, totul e pierdut“
Cu doar citeva minute inainte sa urce pe scena Festivalului Sonisphere de la Romexpo, formatia Paradise Lost a facut o vizita extrem de scurta in centrul de presa, pentru a discuta cu ziaristii de la publicatiile partenere.
Vizibil obosit, atent la reactiile celor din jurul lui si presat de timp, vocalistul trupei, Nick Holmes, a acceptat sa vorbeasca in exclusivitate pentru revista VIP. Intrebat daca muzica i-a adus satisfactii materiale, acesta a raspuns: „Eu nu vad deloc banii din muzica. Asa ar trebui sa fie, dar nu se intimpla asta. (ride) In cazul meu, trebuie sa fie vorba de pasiune. Exista dorinta de a face ceva in muzica. Daca nu ar fi existat asta, banii nu m-ar fi dus nicaieri. Fara pasiune, totul este pierdut. Este simplu si adevarat…“
William DuVall (Alice in Chains): „Doamne, viata este o scorpie, dar nu vreau sa ma opresc sa o iubesc“
A urmat formatia Alice in Chains; William DuVall si Mike Inez au raspuns intrebarilor VIP.
Alice in Chains a „murit“ pentru citiva ani. Ati simtit vreodata ca muzica nu mai este ceea ce va doriti? Ati vrut sa renuntati la cariera?
William DuVall: Cred ca toti membrii trupei noastre au continuat sa faca muzica, sa creeze, nu trebuia neaparat sa facem asta sub numele de Alice in Chains. Mike a scris muzica pentru formatia lui Ozzy Osbourne si pentru multi altii. Chiar si eu am lucrat cu alte trupe, inainte sa vin la Alice in Chains. Muzica este constanta, e precum aerul pentru creier, e in singele nostru, in viata noastra. Nu ai cum sa o opresti niciodata. Doar ca acum o facem toti, impreuna, ca Alice in Chains, iar asta e foarte „cool“. Sint momente dificile cind iti zici: „Doamne, viata este o scorpie“, dar niciodata nu vreau sa ma opresc sa o iubesc.
Mike Inez: Niciodata nu poti sa spui „stop“ muzicii, chiar daca te saturi si ti se pare ca nu mai rezisti fizic. Ea curge prin tine. Noi nu spunem ca vrem sa nu mai calatorim si sa nu mai avem concerte. Cind sintem obositi, mergem acasa si ne relaxam. Cind nu mai cintam, o facem doar pentru a ne trage suflarea. Noi sintem sortiti sa fim in lumina si sa cream pentru public. La urma urmei, sintem obisnuiti cu turneele si cu autobuzele. Ne place ceea ce facem.
Cum a influentat mass-media „viata“ formatiei Alice in Chains?
William DuVall: Internetul a schimbat totul. Marketingul a fost schimbat pentru totdeauna odata cu era internetului. Incercam sa vislim pentru a supravietui in aceasta lume noua, pe care noi toti incercam sa o intelegem, iar impactul este enorm...
Mike Inez: Mergem impreuna si tragem de visle, mai cintam, mai facem galagie pe malul lacului. (ride) La felul in care arata acum piata muzicii, la cum se distribuie muzica pe internet, reusim totusi sa o controlam... si mai sintem si creativi. Dar e greu sa tinem evidenta fiecarui website sau a altor porcarii care exista in momentul de fata. Situatia scapa de sub control. Chiar si ziarele sufera o criza, pentru ca lumea nu le mai cumpara asa des, ca altadata. In Statele Unite, chiar si in cazul publicatiilor cu renume, de genul Financial Times, tirajul a scazut cu 60%. Acum, eu imi deschid computerul sau BlackBerry-ul si pot sa intru pe CNN. Cu o simpla cautare pe internet, gasesti tot ce doresti.
Ai ajuns cunoscut si lumea te opreste pe strada. Este un vis implinit?
William DuVall: Da, Alice in Chains este o binecuvintare pentru viata mea. Este un cintec care se numeste Nutshell, in care se vorbeste despre popularitate. Eu inteleg acest cintec foarte bine, pentru ca in el este vorba despre mine si despre tot ceea ce mi se intimpla. Trebuie sa fii motivat ca sa mergi mai departe.
Lauri Ylonen (The Rasmus): „As opri complet gindirea rationala“
Lauri Ylonen, compozitorul si solitul trupei The Rasmus, a stat fata-n fata cu echipa revistei VIP.
Care este cea mai mare calitate a ta? Dar cel mai mare defect?
Calitate: am o multime de idei. Defect: multe dintre aceste idei sint proaste si, in timp, acestea se consuma.
Cum arata familia ta?
Parintii mei, o sora mai mare, iubita si fiul meu, in virsta de doi ani.
Care a fost primul tau contact cu muzica?
Atunci cind am fost obligat sa cint la pian, desi aveam doar cinci ani. Uram acest lucru, dar acum le sint recunoscator parintilor.
Care este cel mai bun prieten al tau si de ce?
Fiul meu, Julius Kristian. Amindoi sintem la acelasi nivel. El este, poate, un pic mai intelept ca mine.
Ce te face fericit in prezent?
Faptul ca acum pot sa maninc mere din propriul meu pom.
Care este cea mai mare frica a ta?
Sa mor tinar.
Ce ai schimba la tine daca ai putea?
As opri complet gindirea rationala.
Care au fost principalele lucruri pe care le-ai invatat facind parte din formatia The Rasmus?
Ca oamenii sint atit de diferiti.
Ce anume face scena atit de atractiva pentru tine?
Dependenta de adrenalina.
Ai un fiu, stii ce inseamna sa iubesti o femeie... Cum se impaca familia cu meseria ta de artist?
Este foarte usor, daca incerci din greu.
Spune-ne ceva despre cel mai recent album semnat The Rasmus, Black Roses. In calitate de compozitor, unde si cind „ai cules“ acesti „trandafiri negri“?
In urma cu ceva timp, intr-o noapte, cind am baut ouzo in Grecia cu Pauli (n. red. - chitaristul formatiei).
Fedde le Grand si Tricky, peripetii la Festivalul Peninsula
In numarul 36 al revistei, au urmat Fedde le Grand si Tricky, fostul membru al trupei Massive Attack.
L-am intrebat pe Fedde cine este, in opinia lui, mai important: un compozitor sau un solist? Raspunsul lui nu a intirziat: „Sa fiu sincer, chiar daca eu, personal, nu cint, solistul mi se pare cel mai important. O melodie nu exista fara interpret, chiar daca melodia suna foarte bine, de-a dreptul extraordinar. In acelasi timp, si fara muzica, atunci cind ea se opreste, lucrurile pot fi minunate, pot ramine neschimbate. Cred ca, pentru mine, desi nu pot sa cint, solistul este cel mai frumos instrument din lume. Dar cel mai important lucru este ca acestia sa colaboreze bine.“
VIP a fost singura publicatie care a purtat un dialog cu artistul englez, insa intr-un context... neobisnuit. Imaginile vorbesc de la sine...
Mischa Maisky: „Cind Uniunea Sovietica s-a destramat, eu mergeam la concerte“
In VIP nr. 41, violoncelistul Mischa Maisky a dezvaluit momentele cumplite prin care a trecut atunci cind a fost fortat sa stea departe de muzica.
„Au fost perioade in care am fost fortat sa nu mai urc pe scena, sa nu cint. A fost o vreme cind nu am putut sa ating violoncelul si nici macar nu l-am mai vazut, mai bine de doi ani, cit timp am stat in inchisoare pentru 15 luni, apoi intr-un spital de boli mintale, dupa care am emigrat din fostul URSS. A fost o perioada dificila pentru mine din mai multe puncte de vedere, dar nu regret nimic. Consider ca in orice experienta, oricit de grea ar fi, trebuie sa cauti si o parte pozitiva. Din aceste motive, nu am putut sa imi iau diploma de la Conservatorul din Moscova, dar acest lucru nu mi-a lasat un gust amar, ci m-a facut mai puternic. La Moscova, am primit o educatie completa, care mi-a influentat dezvoltarea ca om, dar si ca muzician. Cind am emigrat, am avut tot felul de sentimente ciudate, insa cel mai rau a fost faptul ca am fost separat total de muzica mea, pe care o aveam tot timpul in minte si in suflet. Chiar si in perioada razboiului, cind Uniunea Sovietica s-a destramat, eu nu m-am temut, mergeam la concerte si cintam.“
Jamie (Anathema): „Noi sintem unici prin ceea ce facem, nu prin ce aratam“
Jamie Cavanagh, de la formatia Anathema, spunea, intr-un interviu pentru revista VIP: „Nu vreau sa fiu nemilos, dar noi sintem unici prin ceea ce facem, nu prin ce aratam. Este foarte adevarat, cu muzica noastra avem mare succes, dar aceasta nu reprezinta o afacere grozava. Poate ca va fi o indeletnicire mai banoasa dupa ce noi vom inceta sa mai cintam. Oricum, muzica te imbogateste launtric mereu.“
MTV Europe Music Awards
Incheiem anul 2010 cu o lovitura ce a avut ecou in presa mondena din Romania. Revista VIP a fost singura publicatie care a ajuns in culisele celui mai important eveniment muzical al anului, MTV Europe Music Awards. Cititorii revistei VIP au avut ocazia sa-i vada pe cei mai buni artisti, in ipostaze unice.