Printre amintirile din calatoriile pe care Uca Marinescu le-a intreprins la poli, de o deosebita frumusete este cea legata de aureola boreala. “Cand am ajuns acolo pentru prima data, timp de trei zile am asteptat-o sa apara. Se apropia plecarea si nu se arata si eram disperata ca n-am s-o vad. Dar, in cea de a treia zi, s-a aratat. Era ca un voal multicolor, in nuante pastelate, care parea ca a fost aruncat de cineva, din inaltul cerului. Unduia in aer si era insotita de un tiuit anume, ca o muzica celesta. Am privit-o indelung, cu teama ca va disparea, pentru ca stiam ca, uneori, aparitia ei este de scurta durata. Dar am avut noroc! Nu a disparut, dimpotriva, m-a insotit tot drumul spre hotel. O puteam vedea unduind pe cer, in spatele masinii. Iar cand am ajuns in camera si am deschis geamul, pur si simplu dansa in fata ferestrei mele”, a povestit Uca, infiorata de frumusetea acestei amintiri.