Radu Sigheti a inceput sa lucreze ca fotoreporter in cadrul agentiei Reuters la sfarsitul anului 1990, surprinzand cu obiectivul sau agil momentul 1989, mineriadele, razboiul din Croatia, cel din Moldova, dar si marile competitii sportive. Pe masura ce a invatat mecanismul de functionare al agentiei, a inceput sa coordoneze echipe de fotoreporteri la nivel local, apoi national si, pe urma, international, odata cu plecarea sa, in 2003, in Africa unde, timp de cinci ani si jumatate, a condus biroul foto al agentiei Reuters de pe intreg continentul negru.
Cunoscand mai bine ca oricine domeniul sau de activitate, Radu Sigheti a remarcat existenta unui trend in fotojurnalism catre revenirea la story-uri. “Acum e o mica revenire, sa zicem, la story-uri. Si asta e datorita mediului digital. Ti-e mult mai usor sa faci o poveste, un slide-show, pe tableta sau in browser. Inainte, cat am fost pe print, se alegea o singura fotografie. Poate doar cu exceptia unor publicatii de duminica. E o revenire. Am o carte in masina, despre fotoreportajul de razboi, despre Don McCullin. Erau doua-trei pagini, cu cateva cuvinte si cam atat. Nu erau la zi, ca astazi, cand imaginile se transmit aproape in timp real. McCullin venea dupa o saptamana de stat pe front, developa si atunci pleca reportajul. Acum e mult mai facil lucrul acesta si se cauta, fiindca iti atrage cititori. Noi trimitem brutul, care e foarte masiv, e mult mai usor decat pe vremea cand developai, iar clientul isi alege”, a declarat Sigheti pentru theindustry.ro.

Desi foto editorul pare a fi un om din redactie a carui munca o poate face si altcineva, importanta acestuia nu trebuie subestimata.  “Fotografii iti aduc materia prima, ingredientele, si tu esti bucatarul care face felul de mancare. La Campionatul Mondial (de fotbal, Africa de Sud, 2010 – n.r.), toti fotografii lucrau cu cablu in aparat. Deci orice apasa unul dintre ei pe buton venea la mine. In momentul ala, il vezi cum gandeste. Il vezi cum incadreaza. Iti dai seama unde a pus accentul, iti dai seama care-i fotografia pe care ar vrea-o si el publicata. Asta fara sa comunice cu tine, fiindca trimite poze incontinuu. Iei tot ce iti da si dupa aia ai surpriza sa-ti spuna: «Uau, ai ales exact ce voiam eu». Sau: «Ai facut incadrarea pe care mi-o doream». Sau poti gasi niste incadrari pe care el nu le-a gasit. Fiindca tu esti undeva mai in spate, esti mai la rece, esti capul limpede”, a adaugat fotoreporterul Reuters.
De asemenea, in timp, imaginea si presa de imagine au devenit din ce in ce mai importante pentru tinerii care termina facultati bune de jurnalism. “Acum 20 de ani, nimeni nu vroia sa faca presa de imagine. Era Rompresul care mai avea fotoreporteri si erau redactiile, insa fotografii de acolo faceau poze mai degraba la comanda. Azi, tinerii isi dau seama ca imaginea are puterea ei, s-au format diferit din acest punct de vedere. Termina facultati bune de jurnalism ca Missouri si Columbia din Statele Unite ale Americii, insa nu prea au ce sa faca in Romania. Ei se plang ca sunt trimisi doar la conferinte si la strangeri de mana, insa daca asta se intampla, la astea te duci. Daca presa este predominant orientata spre politic si barfa, ar sti exact ce se intampla, nu ai ce sa inventezi”, explica Sigheti pentru revista VIP in urma cu doi ani.

Sursa: theindustry.ro