Nascuta pentru a servi muzica, nu pentru a se servi de muzica, marea soprana Mariana Nicolesco a creat, prin forte proprii, printr-o determinare careia nu-i rezista nimic, o mare scoala de canto, unica in lume, transmitand tinerelor voci de azi tainele traditiei si ale maiestriei dobandite in timp. De altfel, intreaga sa cariera a stat sub semnul succesului castigat prin multa munca si pasiune. “Am cunoscut entuziasmul si ovatiile publicului pe scene prestigioase, am cantat cu multi dintre marii artisti ai timpului nostru, cu dirijori de seama si in puneri in scena glorioase. Ziarul The New York Times a consacrat debutului meu newyorkez o jumatate de pagina cum nu se poate mai elogioasa. Iar articolul din New York Post dedicat premierei mele cu La Traviata de Verdi se incheia cu fraza: «Miss Nicolesco e tipul de artista capabila sa declanseze pasiuni, daca nu chiar adevarate batalii, in randul iubitorilor de opera. Eventualele ei slabiciuni vor fi considerate intotdeauna mai interesante decat virtutile altor soprane». Si, cu toate acestea, eu continuam sa cred ca nu voi canta candva la Teatrul alla Scala din Milano.

Destinul insa a vrut sa fiu soprana careia, in istoria acestui mare templu al cantului, sa-i fi fost incredintate cele mai multe premiere absolute. De asemenea, mi-a revenit onoarea si bucuria de a fi desemnata sa-l intampin la Scala pe Papa Ioan Paul al II-lea, care avea sa ma invite apoi sa apar in primul Concert de Craciun la Vatican, unde am cantat vechile noastre colinde, urmarite prin televiziune si radio de peste un miliard de oameni. Iar la cei 3.000 de ani ai Orasului Sfant, partea sopranei din Seven Gates of Jerusalem a fost compusa de Krzysztof Penderecki pentru vocea mea.

Acestea sunt, intr-adevar, succese. Dar cand ma gandesc la tot ce am trait mai frumos pe scenele teatrelor de opera, imi vin in gand si clipele pe care le-am trait intr-o seara fara public la Teatrul alla Scala: fara aplauze, fara ovatii, fara flori, traversand scena si indreptandu-ma spre iesirea din teatru, dupa repetitia generala cu opera baroca Fetonte de Jommelli, in regia lui Luca Ronconi. Eram intr-o stare de fericire pe care n-as putea-o descrie: in linistea aceea neobisnuita, aveam sentimentul ca totul imi iesise perfect. Ce inseamna succesul? Atingerea, pe cat posibil, a perfectiunii...”, a declarat Mariana Nicolesco pentru revista VIP.

Interviul integral il puteti citi in numarul de luni al revistei VIP.