America este o tara a modei. Eleganta si originalitatea vestimentatiei sunt preocuparile principale ale oamenilor. La tot pasul vezi tineri si varstnici, copii si batrani imbracati cat mai sic. Unul nu e la fel. E o diversitate absoluta. Iar la vernisaje, ce sa mai spun, o adevarata parada a modei. Merg cam la 20 de vernisaje pe saptamana, mai ales joia, in zona Chelsea. Parca toata lumea frivola se gateste sa se intalneasca aici. Te uiti la expozitie, dar mai mult la vizitatori, care genereaza un spectacol vizual si sonor de neasemuit. Nu se pot imagina tineri atat de frumosi datorita vestimentatiei si coafurilor. Imbracati, deopotriva, cat se poate de elegant si extravagant, ei gesticuleaza si vorbesc atat de aprins incat adeseori am asemuit un vernisaj cu un stup de albine. Inca nici un pictor, cineast sau compozitor nu a egalat acest spectacol sui-generis.

Sigur, ii imping spre acest comportament si hainele de pe ei. Ne comportam asa cum aratam. Iar moda are atingere cu teatrul, cu pictura si sculptura, cu muzica si filmul, cu tot ceea ce inseamna spectacol. E suficient sa vedeti faimosul album de moda
Fashion “The Definitive History of Costume and Style”, editat in mai multe volume de Smithsomian, unde istoria omenirii este vazuta prin istoria modei, a vestimentatiei.

Fiecare epoca este prezentata prin valorile ei vestimentare caracteristice, din antichitate si pana in zilele noastre. Nu este perioada a omenirii sa nu fie caracterizata printr-o revolutie in moda. Evident, fascineaza Renasterea, unde autorii de la Muzeul Smithsomian au avut din plin material pictural sa o ilustreze - tablourile create de artistii Renasterii sunt pline de personaje care ilustreaza perfect moda timpului.

Evident, marile revolutii in arta modei se petrec in secolul 20, incepand cu momentul Belle Epoque si pana la creatiile lui Alexander McQueen sau la mai recentele Japanese Style si Street Style, trecand prin arta celebrilor Christian Dior, Balenciaga sau Yves Saint Laurent, dar si a celebrelor Coco Chanel si Elsa Schiaparelli, aceasta din urma fiind primul designer care a injectat “humor into fashion”, dovada ca a colaborat cu Jean Cocteau si Salvador Dali.

Mereu un buton sau un rever in plus sau in minus pot starni placere. “Schiap” le-a imbracat pe Greta Garbo, Marlene Dietrich, Joan Crawford sau Katherine Hepburn, fiindca toate drumurile modei duc la Hollywood. Acest stil suprarealist a prins cel mai mult, culminand cu vestimentatia lui Lady Gaga, creata de Bob Recine.

Dar ceea ce mi-a retinut in mod cu totul special atentia, si cred ca frapeaza privirile oricui parcurge acest album, a fost Maiastra lui Brancusi, una din Maiastrele sale, din cele 13 realizate. Ce cauta ea intr-o astfel de carte? Si mai ales, unde? La capitolul Belle Epoque, cand este prezentat Le Magnifique, cum era numit la Paris celebrul designer Paul Poiret (1879-1944), supranumit King of Fashion in America. Despre el se spunea “helped to change the modern retina”. Si imaginea care ilustreaza creatia sa este Maiastra, mai bine spus, o fotografie in care apare Denise Poiret, sotia lui Paul, care ii era si muza, iar pe o mobila, in spatele ei, se afla Maiastra, reflectata intr-o oglinda. Deci iluzia unei duble Maiestre (fotografia dateaza din anul 1919).

Asadar, iata un document pretios pentru noi, din care aflam ca una din Maiestre, poate prima, a fost detinuta de faimosul designer Paul Poiret, cand Brancusi abia isi lua avant. Maiastra se afla pe un soclu mic de marmura in forma de coloana fara sfarsit, o alta dovada de anticipare a formei Coloanei de la Targu Jiu.
E de analizat cat si in ce masura s-au cunoscut cei doi artisti. Trebuie spus ca Poiret era si pictor, iar in epoca era renumit pentru ca a realizat costumele la doua spectacole ale Baletului Rus, “Shakerezada” (1910) si “O mie si una de nopti” (1911), cand Brancusi tocmai se afirma la Paris si realizase deja prima versiune a Maiastrei. Interesant este faptul ca Paul Poiret a considerat ca Maiastra e potrivita intru intregirea sau punerea in lumina a originalei vestimentatii cu care e imbracata Denise. Ea face parte din ambianta, oferind o personalitate unica acestui moment.

Intr-o expozitie de acum cativa ani dedicata de Metroplitan Museum of Art lui Paul Poiret, se puteau vedea mai multe fotografii in care Maiastra lui Brancusi era nelipsita din parada renumitei Case de moda. Era o mandrie pentru parisianul Paul Poiret, asa cum acest fapt trebuie sa fie o mandrie si pentru noi.