Gavriil Pinte: "Teatrul se poate face oriunde"
    POZA:
 
 

Gavriil Pinte: "Teatrul se poate face oriunde"

Din data: 10 Iunie 2012 ora : 18:02:00
Regizorul Gavriil Pinte a dezvoltat proiecte teatrale poetice, neconventionale, atat la nivel conceptual, cat si ca alegere a spatiului (tramvai, padure, curtea interioara a Muzeului de Istorie) si a timpului (spectacolele se joaca ziua). Nominalizat la Premiile Uniter pentru Cel mai bun actor in rol principal, regizorul roman transforma poeziile poetilor in piese de teatru. „Consider ca exista in textele poetilor romani suficienta teatralitate si putem crea, prin apelul la aceste texte, analogii extrem de subiective pentru spectatori, si acest mod de a face teatru, in care sa acorzi spectatorului libertatea de a-si crea propriul imaginar, cand nu-i dai la pachet, ca in telenovele, hrana rece, gata preparata, pe care s-o consume chiar daca nu vrea, tine de momentul cultural actual. In felul acesta incerc eu sa fiu in raport cu sensibilitatea spectatorului actual, refuzind sa imit realitatea, sa ma raportez la subiecte de actualitat”, a declarat Gavriil.

Cat despre teatrul jucat in afara scenei, o forma moderna care aduce piesele de teatru mai aproape de public, regizorul nominalizat la premiile UNITER crede ca inexistenta conventionalului nu este o problema. „Convingerea mea ferma e ca teatrul se poate face oriunde, faptul ca acum avem cladiri in care se joaca e o realitate, dureaza de cateva secole, dar au fost momente in istoria culturii europene in care nu s-a jucat numai pe scena. E adevarat ca, la ora actuala, sunt multe incercari de spectacole in spatii neconventionale care mai degraba discrediteaza ideea ca se poate face teatru autentic, gandit just, in spatii neconventionale. Multi fac in spatii neconventionale, pentru ca nu e loc pe scena, nu pentru ca isi doresc asta. Mi se pare ca exista o poezie a spatiului neconventional pe care sala de teatru nu o are, ea contine un alt tip de poezie.

Am copilarit in Maramures si nu vazusem nici un spectacol de teatru cult, ci doar de teatru popular, religios, care se practica in perioada sarbatorilor de iarna, si cu toate acestea, voiam sa fac teatru. Nu aveam televizor, doar radio, la care si urmaream spectacolele de teatru radiofonic (asa ca se poate stabili o legatura directa intre aceste amintiri din copilarie si faptul ca, de o vreme incoace, fac si teatru radiofonic).

Este incercarea mea de a pune o realitate concreta sa joace in spectacol. Ca este vorba despre curtea interioara a muzeului – spatiu elisabetan, de altfel – sau despre tramvai, sau padure, toate acestea fac parte din fiziologia spectacolului”.

Credit foto: Andrei Kolobov

Sursa: observatorulcultural.ro

de Alexandru Stratan - 2487 afisari
 
         
 
3.0 - 1 voturi