Gheorghe Zamfir s-a nascut pe 6 aprilie 1941, la Gaesti (Dambovita). Cel mai cunoscut naist roman si printre cei mai cunoscuti din intreaga lume, fiind supranumit Regele naiului, Gheorghe Zamfir a manifestat inclinatii muzicale din copilarie. Pe atunci, el era atras de muzica lautarilor, una din dorintele sale cele mai arzatoare fiind sa cante la acordeon cu taraful de tigani. In 1955, la varsta de 14 ani, tatal sau il inscrie la Scoala de muzica nr. 1 din Bucuresti (astazi Liceul de Muzica Dinu Lipatti), cu intentia de a studia acordeonul, dar este acceptat la clasa de nai a profesorului Fanica Luca, unde demonstreaza o abilitate extraordinara pentru acest instrument.
In 1961, dupa bacalaureat, se inscrie la Conservatorul de Muzica Ciprian Porumbescu din Bucuresti, pe care il absolva cu o dubla specializare, in Pedagogie (1966) si in Dirijorat pentru cor si orchestra (1968). Pe 24 martie 2005 isi sustine doctoratul, obtinand calificativul summa cum laude pentru teza intitulata Naiul - geneza, evolutie si semnificatie, coordonata de profesorul universitar Gheorghe Oprea.

Dupa o cariera muzicala de succes, in 1982, in plin comunism, dedica un concert lui Dumnezeu. O greseala pe care cuplul Ceausescu a taxat-o imediat, acesta cazand in dizgratie si fiind nevoit sa plece in exil...

In decursul unei carierei de peste 50 de ani de activitate, Gheorghe Zamfir a compus peste 300 de lucrari muzicale, apartinand genului folcloric, cameral, coral, vocal si instrumental.

Gheorghe Zamfir a adus schimbari inovatoare naiului traditional romanesc de 20 de tuburi, inlocuindu-l cu noi variante continand succesiv 22, 25, 28 si 30 de tuburi, pentru largirea domeniului tonal, astfel: naiul alto (22 de tuburi), tenor (25 de tuburi), bas (28 de tuburi) si naiul contrabas (30 de tuburi – aparut in 1972). Reuseste sa obtina cate noua tonuri pentru fiecare tub, prin modificarea ambusurei. In acest fel devine posibila interpretarea melancolica la nai a doinelor, cantecelor de leagan, bocetelor si chiar a unor inflexiuni ale vocii umane. Isi asambleaza singur naiurile, din lemn de bambus, si le acordeaza cu ajutorul unei mici cantitati de miere de albine introdusa in tuburi. In 2003 confectioneaza naiul numit „Gigantul”, avand 42 de tuburi, 1,35 m inaltime si 1,2 m latime.

In acelasi an-1959- obtine Premiul I si titlul de laureat pe tara, si inregistreaza primele compozitii proprii in stil folcloric, cu Orchestra Populara a Radiodifuziunii. Devine cunoscut publicului larg dupa ce este descoperit de etnomuzicologul elvetian Marcel Cellier, care studia muzica populara romaneasca in anii '60. Ca student, in perioada 1961-1966 calatoreste in multe tari europene si castiga Locul I in numeroase competitii internationale.

In perioada 1966–1969 este dirijor al Ansamblului folcloric Ciocarlia din Bucuresti. In 1966 scoate primul sau disc cu casa de discuri Electrecord, care cuprinde compozitii ale sale in cel mai autentic spirit popular, printre care si faimoasele sale piese: Doina de Jale si Doina ca de la Visina. In 1968 scoate cel de al doilea disc cu Electrecord. In 1969 pleaca prin demisie de la Ansamblul folcloric Ciocarlia.

Intre anii 1968-1970 intreprinde primele turnee in Germania de Vest, Elvetia, URSS, China, unde obtine un succes impresionant.
In 1970, Gheorghe Zamfir infiinteaza propriul sau Taraf concertistic, cu care sustine, in 1971, 45 de reprezentatii la teatrul de la Gaité – Montparnasse din Paris, folosind pentru prima oara cele patru naiuri (soprano, alto, tenor si bas) create de el insusi in 1968. Reprezentatiile se bucura de un succes fulminant. Va concerta apoi peste tot in lume, elogiile fiind unanime, din Europa, America de Sud, Canada si SUA, pana in Australia, Japonia si Africa de Sud. Este invitat sa sustina concerte, in diferite ocazii, de nenumarati sefi de state si personalitati, printre care imparateasa Japoniei, presedintele Columbiei si Papa Ioan Paul al II-lea. Primeste nenumarate premii si distinctii.

In 1972 creeaza stilul Nai - Orga, introducand repertorii noi si largind considerabil paleta expresiva de interpretare a naiului. Doi ani mai tarziu compune Misa pentru Pace, pentru nai, cor, orga si orchestra, pe care o inregistreaza la Bucuresti cu Orchestra Nationala Radio si Corul Madrigal condus de Marin Constantin, sub bagheta dirijorului Paul Popescu.

Single-ul sau „Eté d’amour” devine unul din hiturile cele mai apreciate ale anului 1976. Urmeaza Pastorul Singuratic, al doilea hit european al sau, la care colaboreaza cu compozitorul si dirijorul german James Last, pe care il cunoaste intr-unul din turneele sale. Ambele cantece anunta venirea unui sunet nemaiintalnit pana atunci, care ii atrage recunoasterea internationala. Urmeaza concerte in SUA, la Carnegie Hall, New York (1981) si Kennedy Center, Australia, Noua Zeelanda, Japonia, Canada, Africa de Sud, Scandinavia, Belgia, Franta, Elvetia, Austria.

In 1982 compune prima Rapsodie si primul Concert pentru nai si orchestra, pe care le inregistreaza pentru Phillips cu Filarmonica din Monte Carlo, sub bagheta lui Lawrence Foster. In 1984 ajunge sa compuna primul Cvintet pentru nai si cvartet de coarde, numit Cvintetul Plopilor, pe care il canta impreuna cu Cvartetul Oxford din Toronto, in transmisie directa la Radio. Compune numeroase lucrari camerale, pe care le executa cu celebrul Cvartet Enescu, in Franta si Germania.

In 1986 inregistreaza primul disc cu repertoriu baroc, din care amintim Dublul Concert in re minor pentru vioara si oboi de Johann Sebastian Bach, cu British Chamber Orchestra.

Intre 1988-1990 este primit de trei ori la Vatican. Este primul muzician care a cantat in timpul Misei private a Papei Ioan Paul al II-lea. Dupa moartea Sanctitatii Sale, creeaza special pentru comemorarea Sa Conceptul muzical Totus Tuus, un set de piese pentru nai, orga si grup vocal barbatesc.

In domeniul cinematografiei, Zamfir participa la compunerea coloanei sonore a unor filme, printre care Once Upon a Time in America, al regizorului Sergio Leone, Karate Kid sau, mai nou, Kill Bill.

In 1990, dupa Revolutie, se reintoarce in tara. Isi continua seria de concerte si turnee in Franta, Elvetia si, mai ales, Turcia, unde este declarat cel mai popular compozitor si artist al secolului XX. Sustine concerte la pupitrul Orchestrei Nationale de Folclor, reinfiintata in luna decembrie 2006 (relansarea oficiala a orchestrei are loc in luna mai 2007).

Dupa aproape un deceniu de absenta, in ianuarie 2006 Gheorghe Zamfir se intoarce in Canada pentru un tur de concerte cu ATHENAEUM STRING Quintet. In programul turneului a fost inclusa o premiera mondiala: Anotimpurile de Antonio Vivaldi pentru nai si quintet de coarde in aranjamentul muzical al muzicianului Lucian Moraru, cat si piesele Ciocarlia, Lonely Shepherd
Zamfir este castigatorul a nu mai putin de 120 de discuri de aur si de platina, are peste 190 de discuri inregistrate si peste 120 de milioane de discuri vandute in toata lumea. De asemenea, el este singurul artist european care a castigat doua discuri de aur in SUA.
In domeniul artelor plastice, Gheorghe Zamfir se exprima in pictura, avand la activ, pana in 2007, 4 expozitii de pictura in tara si in strainatate. In perioada iunie-august 2009, la Muzeul National al Unirii din Alba Iulia a fost deschisa expozitia Doi pictori, doua epoci, doua gandiri, doua simtiri, doi romani. Gheorghe Zamfir si Petru Beca, cuprinzand lucrari ale lui Gheorghe Zamfir si ale lui Petru Beca, pictor si scriitor din Alba Iulia.

In perioada 2001-2005, naistul roman activeaza ca profesor asociat la Facultatea de Interpretare Muzicala din cadrul Universitatii de Muzica din Bucuresti, unde, prin eforturile sale, in anul 2001 se infiinteaza prima catedra de nai din lume. Este inlaturat de la catedra in toamna anului 2005, fiind respins prin vot de Consiliul Facultatii de Interpretare Muzicala. Ulterior, preda cursuri de nai la Universitatea Valahia din Targoviste.

Activitate politica
Dupa Revolutie, Gheorghe Zamfir devine, pentru scurt timp, membru al Partidului Romania Mare, condus de Corneliu Vadim Tudor. Revista Romania Mare ii atribuie afirmatii antisemite, din cauza carora, in 2002, nu i se permite sa concerteze in Israel, fiind oprit la aeroport si obligat sa se inapoieze la Bucuresti.

In 1986, in Canada, din relatia cu Susan Nichols, i se naste unicul fiu, Emmanuel Teodor Zamfir, actualmente baterist intr-o formatie rock din Montreal. In 1995 se casatoreste cu Marie Noëlle, la Paris. Revenit in Romania dupa Revolutia din 1989, traverseaza o perioada de dificultati financiare din cauza datoriilor acumulate fata de fiscul francez, care ii confisca posesiunile din Franta. Acest fapt nu il impiedica insa sa isi continue cariera artistica.

Premii si distinctii:
Medalia Vaticanului
Ordinul Meritul Cultural al Frantei
Titlul de Ofiter si Cavaler al Frantei, Belgiei si Luxemburgului
Ordinul Comandorului in Columbia
Diploma Universitatii Don Bosco din Roma, de doua ori
Medalia de aur a Asociatiei din cadrul Academiei de Arta, Stiinte si Litere a Frantei, de doua ori
Premiul Academiei Charles Cros
Premiul Titera de aur in Franta
Premiul Sagetatorul de Aur, in Italia
Premiul International Omnia pentru intreaga opera muzicala, in cadrul premiilor anuale ale Academiei Internationale „Mihai Eminescu", editia 2009