Acum stim ce gindea Stalin in 1944. Acum stim ca era subinteles si de americani faptul ca acest razboi impotriva lui Hitler nu va fi continuat cu un nou razboi, impotriva lui Stalin, si ca acolo unde va ajunge Armata Rosie inaintea americanilor, acolo va fi lasat Stalin sa impuna regimul politic care ii va fi lui convenabil, iar acest regim politic nu va fi in niciun caz democratia liberala.
Prin urmare, pe cind americanii se apropiau de Berlin, era in interesul lui Stalin ca armata germana stationata in Romania sa se alature celei care lupta in Occident, spre a intirzia inaintarea americanilor, astfel incit Armata Rosie sa poata elibera (ocupa) o cit mai mare parte din teritoriul Germaniei. Prin urmare, era in interesul lui Stalin sa-l convinga pe maresalul Antonescu sa renunte la alianta sa cu Hitler. Conditiile negociate de maresal erau aceleasi ca si ale reprezentantilor democratiei: garantii ca Basarabia si Ardealul de Nord vor fi recunoscute ca apartinind Romaniei. Negociatorii din partea fostelor partide democratice n-au primit niciodata garantiile cerute asupra Basarabiei.
Le-a primit, in schimb, maresalul?
Da, acesta este adevarul istoric. Acesta este adevarul care ne-a fost ascuns pina in ziua de azi. Acesta este adevarul din faimoasa telegrama sosita la ministerul nostru de externe, via Stockholm, in dimineata zilei de 23 august 1944. Telegrama n-a mai ajuns la maresal. A ajuns la Iuliu Maniu, iar maresalul a fost arestat.
Iuliu Maniu vorbeste despre aceasta telegrama in sedinta Consiliului de Ministri din 17 septembrie 1944. Acest document a ramas in arhive. Orice alta urma arhivata a telegramei respective a fost stearsa din istorie la ministerul sovietic de externe. Nu trebuia sa se afle ca Stalin acceptase, in cele din urma, sa recunoasca Basarabia ca fiind romaneasca. Dupa lovitura noastra de stat de la 23 august 1944, Stalin nu mai avea interes sa se afle ca a recunoscut in negocierile cu Antonescu dreptul romanilor asupra Basarabiei.
Documentul Maniu care atesta existenta telegramei era, pina acum, unicul de acest fel. Acum urmeaza sa iasa la lumina inca unul: din corespondenta inca inedita a regelui Carol al II-lea, ce urmeaza a fi publicata de revista Historia, condusa de Ion Cristoiu, rezulta ca si regele exilat a negociat cu Stalin si ca obtinuse aceleasi garantii ca si negociatorii maresalului: integritatea teritoriului national asa cum a fost el garantat de marile puteri dupa Primul Razboi Mondial.
Arestarea lui Antonescu la 23 august 1944 ne-a lasat fara aceste garantii din partea Moscovei si ne-a lasat fara armistitiu timp de 20 de zile. Abia la 12 septembrie vom avea unul, dar unul care nu mai oferea garantii asupra Basarabiei.
De ce au hotarit liderii democrati si Casa Regala sa-l scoata din joc pe Antonescu? Tocmai fiindca maresalul era pe punctul de a avea un armistitiu cu Stalin. Dupa acest armistitiu, care ar fi consfintit recuperarea Basarabiei prin lupta, nimeni n-ar mai fi putut sa-l indeparteze de la putere. Partidele istorice ar fi ramas suspendate sine die.
Ce nu stia Maniu (dar stia deja Roosevelt, poate si Churchill) era ca acolo unde Armata Rosie punea piciorul inaintea americanilor urma sa fie instalat comunismul, ceea ce ar fi dus nu doar la suspendarea partidelor democratice, ci chiar la lichidarea lor si la lichidarea fizica a liderilor lor. Marea tradare n-a fost comisa in Romania. Tradarea regelui Mihai n-ar fi fost o tradare daca democratiile ar mai fi avut viitor in Europa de Est. Dar era hotarit deja sa nu mai aiba viitor in urmatorii 50 de ani.