Daca in politica e la moda ideea „tehnocrata”, asa stau lucrurile si in presa, unde, de asemenea, ramanem intr-o lume fantomatica. Noua nu ne lipsesc atat de tare „strategiile”, ci trairile. Si pentru ca in intreaga societate „traitorii” au cam disparut, tehnocratii sunt buni ca executanti si nu ca sefi, ne oprim la fosti bosi de servicii secrete, atat in politichie, cat mai ales in… ati ghicit, mass-media. Daca in lumea civilizata sunt pusi in posturi cheie experti in anumite domenii, numai la noi si in Egipt mai vedem un asemenea flux al cipandeilor serviciilor de informatii si nu e nevoie sa va reamintesc cum stau lucrurile la Cairo. Ca gazetari, avem nevoie de normalitate si logic ar fi sa-i ajutam pe romani sa treaca la starea de „a fi”, in inversul acelor de ceasornic al societatii civile, care se construieste imbecil pe „a avea”. Marele actor francez Sacha Guitry spunea ca „si publicul trebuie sa aiba talent”. Oamenii au nevoie de alti semeni in ale caror cuvinte sa se regaseasca sufleteste, nu doar sa injure de foame, in cor, alaturi de artistul de pe scena, de scriitor si chiar de jurnalist.
Incet, incet, dispare personalitatea gazetareasca, aparand o uniformizare prost inteleasa prin asa-zisa „simplitate” a stirii, o expresie „technocrata” tipica scribilor netalentati. „A fi pe intelesul tuturor” nu inseamna nicidecum sa tratezi o natie ca pe o turma de dobitoci, numai pentru simplul fapt ca tu, gazetarul, esti de o incultura enciclopedica si atat de lipsit de har incat nu izbutesti sa-i oferi decat aceeasi ciorba reincalzita in fiecare zi, cu gentile lu’ Eba, Moni Columbeanu, unchiu’ Fester Lis si cu madam Tatoiu. Acestea sunt subiectele „senzationale”, pentru ca realitatea palpabila e tratata aproape peste tot liniar, sec, lipsit de suflet, in limbajul de lemn al agentiilor de stiri. In locul scolilor de presa au aparut cuiburi de dezinformare, a caror tehnica se numeste, in termeni securistici, „spargerea anturajului”. Adica, mai pe romaneste, se creeaza rumoare in jurul cetateanului, pentru a-l izola. Aproape au disparut fauritorii de stiluri, ale caror personalitati puternice se reflectau in generatiile care li se alaturau. Ba mai rau, chiar si unii gazetari vechi, cu galoane, si-au naclait atat de tare limbile-n mocirla din conturile dubioase ale politicienilor si mogulilor (deveniti proxenetii presei), incat mai toate computerele din Casa Presei „Libere” put a rahat si a dezastru.
Brandul se faureste, dincolo de orice, prin stil propriu, personalitate si charisma. Locul acestor coordonate a fost luat de violenta si de psihopatii mediatici, sclavii unor potentati ai vechiului regim, sau bese-n cizme securisti. Cine este lupul moralist al mass-mediei mioritice? Nu cumva domnul Dan Voiculescu, autorul celebrelor pamflete „Ochii care nu se vad se uita” si „Antenele care te asculta”? Am invatat sa traim prin comparatie cu Occidentul, insa, de cele mai multe ori, aceste alaturari sunt desucheate. Vorbim despre lucruri sfinte: marketing, promovare, concept etc., dar lumea noastra se gaseste la polul opus fata de presa occidentala, din toate punctele de vedere, deontologic, stilistic si material. Intr-adevar, dupa 30 de ani, chiar si jurnalistii de la Reuters fac greva, numai ca motivul lor e legat de faptul ca nu li se maresc salariile exact cu cit pretind. La noi, identitatea trusturilor de presa este oferita de pedigree-ul fiecaruia dintre moguli, de interesele acestora si, in final, de inclinatia lor sadica, definita de instrumentul de cretinizare sistematica a receptorului, de la Elodia la Dana Grecu si de la fata de la pagina x la filme cu „Cichicean”. Scopul nu mai e nici macar locul intai in topul audientelor sau al tirajului, ci impactul in lupta politica. Presa si-a pierdut rolul existential, de a informa si de a comenta, devenind un gladiator (deci sclav) in circul politic, care ucide fara noblete, prin orice mijloace, iar consumatorul de media juiseaza la Baba Cloanta, crezand ca se uita la Angelina Jolie. Sincer, nu-mi pot imagina cum moderatoarele garbovite mai sunt capabile sa faca amor, seara, acasa, dupa ce isi linseaza invitatii la emisiuni! De sub ochii iesiti din orbite si cu spumele navalind din gingii mai ceva ca lui Michael Jackson in clipul de la Thriller, isi imbratiseaza letal victimele cu bratele lor de caracatita, in timp ce sarmanilor le siroieste sangele mai ceva ca pietrele pretioase din pestera lui Ali Baba. E delir, Torquemada insusi ar surade daca ar vedea supliciul, iar Cassanova s-ar scula din groapa sa le astearna petale sub prag…
In perioada interbelica, ultima epoca de inflorire a Romaniei, in care democratia si cainele sau de paza, presa, au crescut dodoloate, Dumnezeu umbla pe strada. Astazi, sado-masochismul mediatic cu care ne drogheaza aceste jalnice eminente ne transforma in aurolaci onanisti, spectatori inofensivi la propria noastra executie morala.