Modesta strada Popa Nan si-a cistigat o oarecare notorietate datorita unei piese de teatru de Gemy Zamfirescu, Domnisoara Nastasia, cit si a unui cuplet de revista scris, acum citeva decenii, de Eugen Mirea si interpretat admirabil de catre Ovid Teodorescu, Don Juan din Popa Nan.
Astazi, strazii Popa Nan i se mai ofera o sansa: restaurantul „Casa Iancului“. Aflat la nr. 16, mi-am dat seama, cu o clipa inainte de a intra, ca, exact in casa de alaturi, a vietuit vreme indelungata actorul de revista Misu Stoenescu, partenerul de scena preferat al lui Mircea Crisan. Iar citeva case mai incolo, colt cu Mecet, se afla una dintre numeroasele locuinte bucurestene ocupate, meteoric, de catre marea Maria Tanase.
„Casa Iancului“, un civilizat restaurant de apartament, se afla asezat pe doua niveluri, iar atmosfera din jur inspira incredere. Fiecare fel de pe meniul casei este insotit de recomandarea sommelierului, care mi s-a parut bine venita, desi nu mi-am putut opri observatia ca, uneori, vinul recomandat depaseste cu mult pretul produsului gastronomic.
De pilda, la un mar copt in aluat, care costa 6,9 lei, sommelierul recomanda o Grasa de Cotnari 2000, de 48 de lei. Dar se poate bea un vin si fara recomandari…
Eu am comandat din meniu ceva bun de la „Casa Iancului“, adica o salata uriasa pentru Domnite, cu ton, masline, boabe de porumb dulce, uleiuri fine si crutoane, o salata intr-adevar uriasa. Cu toate eforturile depuse n-am putut sa-i dau de capat. M-am gindit pentru o clipa ca salata aceasta ar fi fost potrivita, poate, pentru bietul Misu Stoenescu, cu care am jucat in nenumarate spectacole si care avea o foame pantagruelica - minca, dragul de el, cu un nesat nestapinit, ca un galop de cai salbatici…
Am ales apoi un cotlet de porc stins in bere neagra, cu ciuperci (ghebe) trase in unt si cu un sos absolut senzational, pentru care l-am chemat la raport pe bucatar. Si tinarul bucatar George Tirla mi-a divulgat secretul sosului: peste cotletul de pe gratar el carameliza si o lingurita de zahar, pe care apoi o stingea cu bere neagra, pina la evaporare… Dupa care… dar n-o sa ma apuc acum sa va divulg totul.
Marturisesc insa ca rareori mi-a fost dat ca un asemenea sos minunat sa insoteasca fripturile din farfuria mea.
Asa ca n-am mai stat mult pe ginduri si i-am acordat simbolic restaurantului „Casa Iancului“ din Popa Nan nr. 16 o „Furculita de aur“.