Robert Turcescu, o persoana publica inzestrata cu o personalitate puternica, s-a impus ca figura importanta in mass-media. In primul rind jurnalist, iar mai apoi vedeta de televiziune, Robert este intr-o continua competitie cu el insusi, permanent nemultumit, tinzind spre perfectiune. Il putem vedea, in direct, la emisiunea 100% cu Robert Turcescu, de la B1 TV, productia care l-a consacrat. Dincolo de ecran, Robert este „cel mai bun tatic din lume“, asa cum l-a numit fiica lui, Ioana, si un prieten loial si de incredere pentru Oana Sirbu si toti oamenii dragi lui.

Asa cum face de citiva ani incoace, Robert va munci cot la cot cu echipa lui si in 2011. Cu toate acestea, paseste in noul an cu o usoara retinere in ceea ce priveste calitatea si profesionalismul jurnalismului in Romania. „Traim in epoca videocratiei. Este foarte facil sa apari la televizor. Dupa cum puteti vedea, platourile de televiziune sint pline de personaje care nu inteleg diferenta intre a scrie <mi-au> si <miau> de pisica. E suficient sa aiba chip frumos sau sa le spuna cineva ca dau bine pe sticla, si atunci incearca – si reusesc – sa-si gaseasca un loc pe platourile de televiziune. Sintem intr-un moment in care nu mai putem discuta despre onorabila misiune de jurnalist, mai ales intr-o tara cum este Romania, in care breasla aceasta este nefunctionala din foarte multe puncte de vedere si are un apetit extraordinar pentru ceea ce inseamna lipsa de coeziune, dezbinarea, lupta de dincolo de zona profesionala. S-a ajuns la atacuri la persoana intre jurnalisti, dispute bizare, generate de interese mercantile, patronale sau chiar politice“, spune jurnalistul, care nu acorda o atentie deosebita celor care vor sa-l tirasca in noroi. A invatat din familie ca trebuie sa stea departe de scandaluri“. Bunica mea, Dumnezeu s-o ierte, m-a invatat ca este extrem de important sa stii cind sa te retragi atunci cind simti ca lucrurile ating un prag indecent, trivial. De-a lungul anilor, am declansat chiar eu anumite polemici, dar le-am sustinut si le-am purtat atita timp cit ele s-au desfasurat intr-o retorica civilizata a unor oameni maturi, care inteleg si ceea ce spun, si ceea ce fac, dar si responsabilitatea pe care trebuie sa si-o asume atunci cind apar in spatiul public. Acesti oameni, de exemplu Mircea Badea, abia asteapta sa dai un raspuns. Aceste discutii ma obosesc rau, sint o epuizare absolut inutila“, declara Robert, pentru care functiile de conducere ocupate de-a lungul timpului au facut parte din dorinta lui de „noutate“ si autodepasire. „Misiunea mea, ca jurnalist, este ca, din actele jurnalistice, sa scot <de-o stire>. Din acest punct de vedere, indraznesc sa spun ca eu nu mai vreau sa fiu considerat realizator de talk-show. Sint un jurnalist care realizeaza interviuri de televiziune. S-a ajuns la prea mult <show> in ceea ce numim <talk-show> in Romania, si nu mai are rost sa intru in aceasta categorie.“

„Muzica este teribil de grea“
Dincolo de fata mereu incruntata pe care o vedem la televizor, Robert Turcescu este sensibil la ceea ce inseamna arta si frumos. Daca platoul de televiziune este acel monstru care fura energia si te consuma ca pe o marfa, Robert nu uita faptul ca viata se traieste dincolo de tubul catodic. „Dupa ce-mi termin emisiunea pe care o realizez, ma retrag acasa sau in compania familiei si citesc sau ma uit la un film. Nu ma uit la ceea ce-mi livreaza televiziunea, ci la ceea ce vreau eu sa urmaresc“, spune Robert. Profesia il impiedica sa aloce mai mult timp pasiunilor sale, printre care se regaseste si muzica. Pentru cei care nu stiu, Robert Turcescu lucreaza la un proiect muzical, o trupa rock, cu care nu a aparut inca pe scena. „Oamenii fara pasiuni sint niste fantome. Sint niste insi care bintuie prin univers, fara sa se bucure de ceea ce inseamna lumea in care traim. Eu sint un individ cu pasiuni si ma straduiesc sa mi le cultiv. Cint la chitara de prin clasa a IV-a, si de atunci nu cred ca am stat acasa fara chitara. Cei care nu asculta muzica sint, pentru mine, niste fiinte extrem de bizare; nu pot sa spun ca cei care nu cinta deloc nu sint, de asemenea, niste indivizi suspecti. Am un deosebit respect pentru cei care fac din muzica o profesie. A deveni profesionist in ceea ce inseamna muzica inseamna o provocare absoluta. Muzica este teribil de grea. Numai cine nu a incercat sa invete sa cinte corect un cintec la pian sau la chitara nu intelege cit de mare este efortul unui muzician pentru a deveni profesionist“, declara Robert, care este fericit pentru faptul ca muzica e pasiunea lui. „Sint intr-o companie selecta, de oameni care, desi au profesii infinit mai importante decit a mea, indraznesc sa-si cultive aceasta pasiune. Bill Clinton cinta la saxofon, chiar si in cluburile americane. Ati vrea sa-l vedeti pe Andrei Plesu cintind lieduri sau opereta?“ Cu un deosebit respect pentru muzicienii care nu fac compromisuri si nu realizeaza muzica rock, Robert ne-a povestit si o situatie amuzanta in care a simtit ca a fi rocker nu mai este o mindrie pentru el. „La noi in tara sint citeva formatii care cinta muzica buna, adica acelea de progressive metal, care fac niste melodii deloc fredonabile si nu se asculta la radio. Pentru mine, mindria de a spune ca ascult muzica rock a disparut in momentul in care toti manelistii din orasul meu natal, Pitesti, s-au apucat sa fredoneze cele doua slow-uri de pe albumul Metallica: Nothing Else Matters si The Unforgiven. Am avut un sentiment de repulsie. De atunci, nu am mai afirmat ca sint rocker.>

O poveste frumoasa de viata
Robert a devenit tinta tabloidelor din momentul in care a recunoscut ca el si Oana Sirbu se iubesc. Cum o sa
decurga relatia dintre ei, in anul 2011? „Cum o vrea Dumnezeu. Sintem doi oameni care traiesc o poveste frumoasa de mai bine de sase ani. Ne leaga foarte multe lucruri. Reusim, uneori cu eforturi, sa ne tinem departe de ceea ce inseamna virtejul acesta tabloid. Eu m-am saturat sa vad unele persoane, pe care le consideram decente pina la un punct, ca ajung sa-si spele rufele in spatiul public, sa primeasca bani sa apara la televizor ca sa vorbeasca despre nevestele lor decedate sau despre amantele lor. Este o intreaga nebunie tot ce se intimpla. Din aceasta perspectiva, cred ca eu si Oana ne-am gasit. Nu ne place sa facem parada din relatia noastra... In rest, imi face o deosebita placere sa vorbesc despre Oana, care este un om minunat, despre copilul Oanei, care este un pusti absolut adorabil; oricind pot sa vorbesc despre Ioana, fetita mea, care este o minune de copil, si despre oricare om drag din viata mea, persoane care nu au simtit niciodata nevoia sa faca parada din faptul ca au fost, intr-un fel sau altul, intr-o relatie cu Robert Turcescu. Ma ­bucur sa constat ca marele noroc pe care-l am e acela de a fi fost inconjurat, de-a lungul timpul, de oameni cu capul pe umeri. Nu-i putin lucru, intr-o lume care isi pierde din ce in ce mai mult capul...“, conchide Robert.