Pe cind aveau de ales intre taierea pensiilor si majorarea TVA, guvernantii au lansat ipoteza ca vor opta pentru cresterea TVA-ului. Un val de „proteste“ mediatice s-a facut tsunami. Pe creasta valului, cine erau marii surferi? Patronii. Dar si comentatorii televiziunilor de stiri. A venit ziua de 9 mai 2010. Traian Basescu a anuntat masurile de gestionare a crizei. Nu crestea TVA-ul, dar urmau sa fie taiate pensiile. Un alt tsunami mediatic s-a ridicat. In fine, ­Curtea Constitutionala a decis ca pensiile sint proprietate si, prin urmare, nu pot fi ciopirtite. In practica europeana a constitutionalismului, interpretarea era ca pensiile reprezinta un drept de proprietate, dar cuantumul pensiei n-are a face parte din acest drept.
Guvernantii au revenit la ipoteza cresterii TVA-ului si au transformat-o in realitate. Inflatia s-a dus in sus. Puterea de cumparare s-a dus in jos. Dezbaterea publica s-a blocat in propria sa vehementa: nimeni n-a stiut, de atunci pina azi, sa descrie alta alternativa decit aceea ­care fusese pusa pe masa (pensiile sau TVA-ul?). Nimeni (nici USL-ul, nici PDL-ul) nu a vorbit, in acest rastimp, despre eliminarea pierderilor si a risipei din regiile autonome. Se vorbea de reducerea cheltuielilor bugetare, dar se argumenta ca regiile autonome nu ar papa de la buget. Se spunea ca regiile statului ar papa doar din profitul realizat. Nu vorbea nimeni despre enormele arierate pe care se baza acel profit: neplata darilor catre buget si neplata furnizorilor. 25% din economia tarii statea in acele regii. Salarii ca in Occident. Nu s-a atins nimeni de ele. Ca cica nu erau bugetare. Erau platite insa prin fraudarea bugetului. Prin neplata darilor catre bugetul de stat si catre cel de asigurari de sanatate.
Toate aceste regii erau capusate politic, transpartinic. Baietii destepti din energie… Cele mai profitabile capuse acolo s-au constituit.
Si iata ca vine din nou Traian Basescu la rampa. Luni, 9 mai 2011, presedintele da un interviu la TVR 1 si spune ca si-a pierdut increderea in clasa politica. Marturiseste ca a incercat reformarea regiilor in timpul guvernarii Tariceanu, dar n-a fost ascultat. Apoi spune ca nici Guvernul Boc n-a fost capabil sa convinga PDL-ul sa accepte reformarea regiilor. Intelegem ca razboiul s-a dat intre presedinte si tripleta BVB. Presedintele a procedat, mediatic, la fel ca pe vremea alternativei TVA sau pensii. A lasat sa circule ipoteza ca regiile vor fi privatizate. Imediat USL-ul si-a trimis trompetele sa spuna ca ar fi o crima. Corect ar fi, zicea opozitia, sa se privatizeze doar managementul. Asa ca luni, 9 mai, Traian Basescu a anuntat ca se va privatiza doar managementul, iar statul va pastra cel putin 51% din actiunile fiecarei ­regii.
Dar cum arata pierderea increderii presedintelui in clasa politica? A ­introdus reforma regiilor in contractul cu FMI. A transformat, asadar, o chestiune de politica interna intr-un angajament international de ­care depinde azi ratingul de tara (ieftinatatea banilor pe care ii imprumutam).
Sint sceptic in privinta acestei revolutii, caci revolutie ar fi daca ar reusi. Cel putin 25% din capusirea politica a banului public vine de la regii. Prin urmare, si 25% din fondurile de campanie electorala ale partidelor tot de acolo vin.
Dati-mi voie sa fac pe profetul. Boc va recistiga presedintia PDL (scriu rindurile astea inaintea alegerilor), dar partidul nu va mai asculta de el, chiar daca Berceanu si Videanu nu mai au functii grele. Partidul va intelege ce are de pierdut. Si USL-ul va pricepe ca-si pierde ­baza financiara. Va urma o cursa de denuntare a contractului cu FMI. Nu o va face Guvernul Boc.
Dar Guvernul Boc are zilele numarate, acum, abia dupa aceasta angajare prin FMI a revolutiei Basescu. Ce ar putea face transpartinicii tuturor capuselor? Suspendarea presedintelui? Alta solutie nu mai au.
Daca nu vor reusi, Basescu va ramine in istorie ca fiind presedintele care a facut (a incercat) cel mai mare pas pentru scoaterea tarii din ghearele masinii transpartinice de jefuit bugetul tarii.