In bioritmul cinematografiei mondiale din acest moment, cineastii abordeaza fie subiecte senzationaliste, fie aluneca obsedant si, din pacate, redundant pe panta minimalismului. Ne fascineaza oniricul sau ocultul mai nou, vampirii sau subconstientul, marele animal pulsind, reprezentat de mediul urban, eroii epici, inclestarile epocale, razboiul acestei dimensiuni sau al altora.
In acest amalgam vizual si narativ am intilnit, in cadrul Festivalului de Film DaKino, o prezenta aproape bizara, dar in orice caz fascinanta. Un film care nu vorbea despre nimic mai mult decit despre oameni, micile lor frivolitati, fericirile si meschinariile si eroismele tacute, subtile, care palpita sub invelisul celor mai aparent banali sau adaptati social. Un film care nu se voia „destept“, nu voia sa rastoarne nicio logica, sa blameze vreo religie, sa aduca sub reflector lumi trecute, viitoare, intergalactice sau sub semnul de capa si spada. Teribil de ancorat in contemporan, in nevoile zilnice, in frumusetea umana simpla, vorbind despre o fractiune de burghezie fara sa anunte apocaliptic demonul consumerismului. Les petits mouchoirs, tradus temporar la noi „Batistutele“, desi titlul inseamna mai mult „Minciunele“, filmul lui Guillaume Canet unde o reintilnim pe din ce in ce mai splendida Marion Cotillard alaturi de Benoit Magimel, Gilles Lellouche, François Cluzet si foarte putin Jean Dujardin, e un film superb. Punct.
Ma gindeam, in timp ce eram total rapita de povestea atit de savuros spusa si de personajele exceptionale, ca nu cred ca va exista vreo vizionare unde cel putin o transa de amici, veniti la film impreuna, sa nu isi zica „Noi sintem astia!“.
Filmul vorbeste despre un grup de prieteni aflati pe punctul de a pleca in vacanta impreuna, moment in care unul dintre ei are un accident oribil de scuter. Ingrijorati, dar totusi putin egoisti, cei din gasca isi traiesc din plin vacanta. In microcosmosul lor apar insa neintelegerile, fierb lucrurile nespuse, ies la iveala minciunile, se desfac legaturi, se pierd iubiri si se lupta din credinta sau egocentrism. Se cearta, se iubesc, se distreaza, maninca, exista si sint prezentati intr-un mod atit de sincer si departe de plastifierile cu dinti piliti de Hollywood, se bucura. Iar tu te vei bucura alaturi de ei, te vei trezi surprins de trecerea timpului, te vei grabi sa anticipezi situatii, vei fi total antrenat, fara voia ta, in risul sau plinsul lor. Si vei iesi de acolo cu senzatia aberanta si minunata ca viata e frumoasa, ca vara e aproape si ca ai oameni dragi in jur. O binevenita injectie de optimism.