Profesia de manager de spital in Romania este putin cunoscuta. Si, poate, deopotriva putin inteleasa. In spatele serviciilor medicale din spitale se afla mana nevazuta a unui manager, care trebuie sa gestioneze atat resursele umane, cat si pe cele financiare si administrative, astfel incat, la final, pacientul sa beneficieze de cea mai buna asistenta medicala. Aflam mai multe despre responsabilitatile acestei profesii de la Eduard Armeanu, managerul Spitalului Judetean Ilfov din Bucuresti, medic, avocat, dar si… fotograf.

Sunteti directorul general al Spitalului Judetean Ilfov din Bucuresti, din 2009. Care sunt argumentele pro si contra legate de statutul de manager de spital in Romania?
In general, vad aici mai multe aspecte. Pacientii se adreseaza medicului si asteapta ca acesta sa le ofere cele mai bune servicii medicale. Totodata, medicii vin la spital (la serviciu), gandindu-se numai cum sa-si trateze pacientii. Daca pacientului nu-i putem pretinde sa cunoasca si sa-si doreasca mai mult de atat, medicul de spital trebuie sa constientizeze ca, pe langa activitatea strict curativa, trebuie sa indeplineasca si anumite functii administrative, coroborand calitatea tratamentului pe care trebuie sa-l acorde cu restrictiile bugetare ale unui spital. Si aici intervine rolul managerului, care trebuie sa aiba abilitatea si pregatirea necesare pentru formarea unei echipe care are obligatia de a se gandi la spital ca la un mediu integrat - poate ar fi prea mult spus ca la o a doua familie -, in care isi petrece mai mult de jumatate de zi si ca trebuie sa tina cont de toate aspectele profesiei. Ideal ar fi ca un manager sa aiba libertatea deciziei in ceea ce priveste activitatea spitalului si sa poarte responsabilitatea imensa ce decurge din aceasta. Din pacate insa, Romania e foarte departe de acest deziderat, managerii fiind mai mult niste gestionari ai unui sistem „bolnav“, in care Casa de Asigurari nu deconteaza decat o parte dintre servicii, astfel incat tu, ca manager, nu reusesti sa acoperi decat salariile angajatilor din banii pe care ii ai la dispozitie, in care poti sa ai noroc sau nu ca autoritatea in subordinea careia se afla spitalul pe care il gestionezi (autoritati locale sau centrale) poate sau nu sa aiba grija de tine, in care obligam pacientii sa cheltuie bani pe medicamentele si materialele sanitare de care are nevoie din propriul buzunar si in care investitorii privati, in loc sa beneficieze de avantajele asigurarilor private de sanatate, se bat pe acelasi buget mic si insuficient al asigurarilor sociale de sanatate. Cu toate acestea, profesia de manager iti poate oferi si anumite satisfactii, atunci cand reusesti, chiar si intr-o mica masura, sa te strecori printre aceste obstacole si sa vezi cum pacientii parasesc sanatosi spitalul.

Care sunt realizarile dvs. ca manager de spital de cand ati preluat aceasta functie?
In 2009, am avut „sansa” de a gasi un spital aproape daramat din punct de vedere al constructiei, plus o aparatura destul de uzata, dar cu un mare potential de dezvoltare. Institutia avea, la acel moment, o singura sectie bine dotata, si anume cea de recuperare, precum si singurul compartiment de fertilizare in vitro din tara, ramas neprivatizat. Cu ajutorul Consiliului Judetean, am reusit sa renovez complet cele patru pavilioane ale spitalului, din punctul de vedere al zidariei, al instalatiilor sanitare etc. si sa asigur fiecarui salon o toaleta si o baie proprie (atunci exista o toaleta la aproape 40 de paturi), sa modernizez blocul operator si sa mai asigur inca o sala de operatie pentru Sectia de Urologie. De asemenea, am achizitionat aparatura performanta pentru spital si am oferit o mancare foarte buna pacientilor spitalizati. Am imbunatatit foarte mult si calitatea serviciilor medicale, astfel incat pacientii sa nu mai fie nevoiti sa isi cumpere echipamente si materiale sanitare din banii proprii. Si, cel mai important lucru, am realizat un proiect de aproximativ 20 de milioane de euro, ce se va derula in urmatorii anii, pentru reabilitarea, modernizarea si dotarea corpului principal al spitalului, care este nefunctional la ora actuala, prin „grija” unor fosti, care au dorit schimbarea destinatiei acestui spital. La finalizarea acestui proiect, spitalul va beneficia de 130 de paturi in plus, de aparatura ultramoderna, precum si de doua sectii noi, de Ortopedie si Neurochirurgie.

„Ideal ar fi ca un manager sa aiba libertatea deciziei in ceea ce priveste activitatea spitalului si sa poarte responsabilitatea imensa ce decurge din aceasta.”
Stiu ca ati detinut si alte posturi de conducere importante de-a lungul timpului. Cum ati reusit sa ocupati functii atat de importante, avand in vedere faptul ca sunteti destul de tanar si stiut fiind ca, in sistemul nostru medical, posturile de conducere sunt, in general, detinute de „seniori”?
Inceputurile carierei mele de medic, care au coincis si cu introducerea sistemului de asigurari de sanatate, mi-au creat sansa de a patrunde pe un taram virgin, atat in ceea ce priveste activitatea de medic, cat si de schimbare a modului de ingrijire a pacientilor.

Avand in spate doua licente - cea in medicina si cea in drept -, dar si dorinta de a ma dedica organizarii activitatii medicale, am beneficiat de atentia si aprecierea colegilor de breasla, acest lucru ducand la ocuparea functiei de vicepresedinte al Colegiului Medicilor Dolj. Astfel, prin acest statut, am avut sansa sa interactionez cu toate autoritatile implicate in construirea sistemului sanitar din Romania. Pe de alta parte, pregatirea, tineretea si energia mi-au permis sa inving temerile „seniorilor”, cum ca acestea ar reprezenta un handicap in ocuparea unor functii in sistemul de sanatate. Si nu a fost usor....  Am avut insa si un dram de noroc, deoarece, in momentele-cheie ale carierei mele, am avut langa mine oameni deosebiti care mi-au calauzit pasii si mi-au dat increderea ca pot razbi printre „seniori”.

Daca ati avea sansa sa schimbati ceva in bine in acest sistem, care ar fi primul lucru pe care l-ati face?
Desi e foarte greu pentru o singura persoana sa schimbe un sistem atat de invechit si ancrasat, ar fi mai mult de un singur lucru pe care l-as schimba, si anume: as incepe cu asezarea structurilor sistemului in contextul european actual, as folosi banii din sanatate numai pentru sanatate si as permite sistemului privat sa se dezvolte concurential, prin asigurarile private de sanatate. Restul ar veni de la sine. Mi-as dori sa am macar sansa de a fi auzit…

Sunteti pasionat si de… fotografie.
Da, am descoperit aceasta pasiune cand eram prin clasa a VI-a, cand am avut primul aparat foto si cand am luat contact cu primul laborator foto, in baia apartamentului parintesc. Am si acum o amintire vie despre primul aparat foto pe care l-am avut, un SMENA 8, pe la inceputul anilor ’80, ce costa pe vremea aceea 305 lei. Tin minte ca reusisem sa strang cam 100 de lei din banii primiti de la bunici sau „furati” de la parinti si ma gandeam cu groaza cat mai trebuie sa strang. Vazandu-mi imensa dorinta de a avea acest aparat, parintii mi-au oferit, de ziua mea, diferenta de bani necesara achizitionarii mult-doritului aparat foto. Incepand cu aceea zi de martie, pentru cativa ani buni, acesta a fost nedezlipit de mine, atat la scoala, cat si in vacanta. De asemenea, imi aduc aminte cu placere de numeroasele ore petrecute intr-un laborator foto improvizat, iar mai apoi de faptul ca directorul scolii la care invatam, stiind ca sunt pasionat de fotografie, mi-a oferit sansa de a folosi laboratorul foto de acolo. Si astazi, aparatul foto imi este nelipsit, fiind cu mine 24 de ore din 24. De asemenea, pe parcursul anilor am reusit sa ma numar printre membrii fondatori ai Fotoclubului „Mihai Dan Calinescu” din Craiova si sa particip la numeroase expozitii, atat din tara, cat si din strainatate. Aceasta pasiune s-a dezvoltat odata cu mine si s-a schimbat odata cu mine, punandu-si, la randul ei, amprenta in viata mea de zi cu zi.

Cum se impaca managerul Eduard Armeanu cu artistul Eduard Armeanu?
Se impaca foarte bine, pentru ca sunt cel mai bun fotograf dintre manageri si cel mai bun manager dintre fotografi! Glumesc insa, deoarece, in realitate, starile sunt conflictuale. Artistul vrea sa pastreze intact copilul din el, cu simtiri si perceptii inocente, pure, creative, nu vrea sa aiba nici stapan, nici obligatii, dar cu managerul (de spital) e mult mai complicat… El trebuie sa ia decizii, sa lase sentimentele deoparte si toti vor sa-l „incalece” - minister, autoritati locale, furnizori, pacienti, angajati. Si atunci trebuie sa mentii echilibrul, pentru ca, daca unul dintre ei (artistul sau managerul) intra pe taramul celuilalt, situatia devine insuportabila.

Scurt CV…
1999: A absolvit Facultatea de Medicina si Farmacie;
Pana in 2004, a fost vicepresedinte al Colegiului Medicilor Dolj;
2004: A urmat Masterul in Management politic;
2004-2005: A detinut functia de director contractual la Casa de Asigurari Dolj;
2005: A urmat Masterul in Managementul sistemului de sanatate;
2005-2007: A detinut functia de director adjunct la Directia de Control si Audit a Ministerului Sanatatii;
2006: A absolvit Facultatea de Drept; a absolvit cursul de Management spitalicesc; a devenit medic specialist;
2008-2009: A fost redactor-sef al revistei Medic.ro, dedicata medicilor de familie din Romania;
2009: A detinut, pentru cateva luni, functia de director general al Casei Nationale de Asigurari de Sanatate;
2011: A devenit medic primar; a sustinut doctoratul in management la Academia de Studii Economice Bucuresti; a absolvit Colegiul National de Aparare; a devenit asistent universitar la Universitatea de Medicina „Titu Maiorescu” din Bucuresti;
2012: A urmat Cursurile de Mediator;
Intre 2009 si 2012: A detinut functia de presedinte al Asociatiei Spitalelor din Romania;
Din 2009 pana in prezent detine functia de manager al Spitalului Judetean Ilfov din Bucuresti;
2013: A absolvit cursurile Institutului Diplomatic Roman, cursurile Institutului National de Administratie si cursurile Programului pentru Inalti Functionari Publici.