Pare dificil sa ghicesti tristetea care se ascunde in interiorul cunoscutei actrite Cristina Stamate, si asta pentru ca, orice s-ar intampla in spatele cortinei sufletului sau, ea zambeste. O face gratie educatiei primite, pentru ca este puternica si, nu in ultimul rand, pentru ca zambetul inseamna eleganta si frumusete...

Multi s-ar grabi sa spuna ca viata actritei Teatrului de Revista „Constantin Tanase” este demna de un roman, insa ne asigura ca nu este cu nimic mai speciala decat a celorlalti: „Viata fiecaruia dintre noi este un roman in sine, care din pacate nu prea intereseaza pe nimeni, in afara de eroul principal. Doar ca am retinut vorbele unui profesor din facultate: «Sa nu-ti arati niciodata rana la rascruce»”.
Desi nu si-a „aratat rana la rascruce”, a acceptat sa vorbeasca fara ocolisuri despre subiecte dureroase, fara a pretinde a fi vreun model pentru alte femei. Forta de a merge mai departe, atitudinea pozitiva si firea rebela isi pun amprenta asupra celor ce o inconjoara… „Ma straduiesc sa vad viata in roz, dar asta nu inseamna ca si reusesc. Mi-am dorit sa fiu puternica si intotdeauna incerc sa gasesc echilibrul care ma poate scoate la liman, spunandu-mi ceea ce i-as putea spune unei prietene pentru a o incuraja. Trebuie sa constientizezi si sa-ti asumi situatiile, chiar daca ele dor. Eu zambesc, chiar daca sunt suparata, si ma pot relaxa oriunde, pentru ca stiu sa-mi creez ambientul necesar”, afirma Cristina Stamate, o feminista convinsa, cocheta si vesnic preocupata sa cultive esteticul si bunul gust. „Cred ca eleganta vine din interiorul nostru. Ea tine de clasa, de atitudine si nu de hainele scumpe sau simtul estetic. De aceea, nici nu cred foarte tare in ideea de a te lasa pe mana unui stilist sa te imbrace dupa cum crede el ca ti-ar sta bine. Acesta poate alege tinute «la moda», dar in care sa nu te simti confortabil, pentru ca nu te reprezinta in interior. Fiecare dintre noi are un stil pe care si-l poate descoperi, fiind deschis la tot ceea ce-l inconjoara. Garderoba mea este o lacomie fara margini: am sifoniere ticsite cu haine pe care nu le-am purtat niciodata. Nu ma consider o femeie moderna, ci o femeie si atat”.
Cristina Stamate se declara a fi o impatimita a culorilor, iar tinutele sale sunt rasfaturi cromatice neobisnuite pentru ceilalti. Chiar daca este o fire nonconformista si nu o intereseaza sa placa celor din jur, marea actrita a teatrului romanesc a avut surpriza sa primeasca multe critici pozitive din partea celor avizati in materie de „look” pentru felul indraznet de a combina culorile si accesoriile. „Nu pun pret pe parerile celor din jur, dar asta nu inseamna ca nu ma intereseaza tendintele in moda si articolele «must-have». Cu toate acestea, am avut ocazia sa ma gasesc, spre surprinderea mea, la rubrica «bine imbracati» a unor reviste de stil, desi puteau foarte bine sa ma considere o sorcova. Aveam o rochie de vara de un portocaliu aprins, pantofi verzi si geanta verde, iar la gat purtam siraguri de margele lungi de lemn de toate culorile. Bag seama ca nu era chiar o tinuta conforma varstei mele, ci mai degraba cu starea interioara. Am obiceiul sa strang foarte multe farduri pe care nici nu apuc sa le folosesc, poate si pentru ca pe vremea studentiei mele nu se gaseau prea multe... Nu am apelat la interventii chirurgicale si nu cred ca o voi face, pentru ca sunt facute de mana omului si acesta poate gresi. Norocul meu este ca nu am fost niciodata atat de frumoasa, incat sa fiu disperata ca imbatranesc. Frumusetea este un dar, care cu timpul se transforma in blestem. In ceea ce ma priveste, pot sa stau foarte relaxata: nu sunt si nici nu m-am vazut vreodata frumoasa. Ce ma intristeaza insa este situatia tinerelor din ziua de azi, care au ajuns sa spere ca vor intalni un tataie plin de bani si chiar fac eforturi pentru aceasta. De cate parfumuri sau bijuterii poti avea nevoie sa cumperi cu acei bani? Cate poti purta? Cate vacante sa platesti si mai ales cu cine sa le petreci? Tot cu acel tataie? Pai, atunci, degeaba!... Merita sa-ti vinzi viata pentru a avea un palat cu 20 de camere cand tu dormi doar intr-una?!... De ce trebuie sa-ti pui silicoane de la saisprezece ani, cand nu se stie exact cat de nocive pot fi pentru organism? Exista un pret pentru toate acestea, pe care nu stii daca esti in stare sa il platesti”, exclama aceasta.
Drama pe care a trait-o Cristina Stamate - doua avorturi si inselata de sot - nu pare sa fi lasat urme pe chipul sau, insa remuscarile curg deseori in valuri. „Ceea ce regret cel mai mult este ca am renuntat la sarcini, desi atunci era perioada in care artistele nu prea aveau copii. In plus, n-am avut curajul necesar sa adopt un copil. Am crezut ca se poate intampla ca un copil sa fie nereusit, ca in timp poate sa dezvolte anumite traume. Daca este facut de tine, suferi foarte tare, dar poti sa mergi mai departe stiind ca tu i le-ai transmis, ca stii ceea ce se intampla. Altminteri, nu stiu cum as fi dus la capat un eventual rezultat dezastruos. Ii admir insa pe toti cei care au avut curajul sa adopte si imi recunosc umila incapacitatea. In ceea ce priveste faptul ca sotul m-a inselat, consider ca aceasta este natura barbatilor: poftesc, sunt mereu lacomi, indiferent de cine le-ar fi alaturi. Cand am divortat, i-am spus si avocatului ca imi inteleg sotul si ca dupa 11 ani de casatorie poate s-a plictisit de mine. El nu a vrut sa divorteze si si-a regretat tot timpul fapta, insa daca mi s-a tradat increderea nu pot merge mai departe. Nu am nevoie de un barbat alaturi ca sa fiu in randul lumii sau pentru protectie. Poate ca mi-am pierdut totusi increderea in barbati”, a mai spus actrita.
Cat despre activitatea artistica, Cristina Stamate joaca de-o viata la Teatrul de Revista „Constantin Tanase” si-si realizeaza adevarata vocatie: acea de a se implica in viata si educatia multor copii, prin cursurile de actorie predate la scoala sa. Tanara generatie ii pare formidabila si si-a facut prieteni buni printre cei mici, care o investesc cu energie, iar ea ii invata sa-si dezvolte aptitudinile artistice si sa-si formeze caracterul. „Nu este deloc usor sa rezisti energiei lor. De curand, aveam repetitii intr-o sala noua si tocmai primisem in grupa un baietel de cinci ani. Neastamparat, tragea de draperiile din sala si nu stiam ce sa-i fac sa se potoleasca. I-am spus pe un ton «amenintator»: «Bai, daca strici ceva pe aici nu-ti vor ajunge toti banii tai din pusculita sa platesti stricaciunile». Baiatul s-a oprit o clipa, apoi «mi-a aplicat» o privire trufasa si mi-a raspuns pe un ton grav: «Am card!» M-am blocat... Mai tarziu am inteles care era talcul actiunilor sale: il chema Nikita si facea karate.. cu draperiile mele”, a incheiat actrita.