Romania a dus-o bine in 2008, mai rau in 2009 si mai rau in 2010. Ce urmeaza? Binele din 2008 a fost inlesnit de rata mare a investitiilor straine si de creditele bancare. Multa lume traia azi din banii de miine, sperind ca miine are sa fie un pic mai bine. Nu doar Romania traia asa. Era un model general de dezvoltare bazat pe cresterea consumului, care crestere devenea posibila prin inlesnirea creditelor bancare, care credite erau tot mai usor de obtinut cita vreme macrocifrele bancilor aratau cresterea increderii in acest model de dezvoltare si cresteri economice peste tot.
Cum-necum (mister inca nelamurit), intr-o zi, in toamna lui 2008, la virful piramidei, intr-o mare banca, se anunta falimentul. Ceva era putred in sistem. Increderea se prabuseste brusc si acest model de creditare ieftina este oprit. Banii din sistem devin peste noapte mult mai greu de accesat si mult mai scumpi. Ceea ce fusese un balon care se umfla cu bani cum umfla copiii baloane cu aer devine un balon care se dezumfla rapid. Undeva era o suta de dolari, iacata ca nu mai sint decit 90. Per total, dispar din sistem citeva zeci de mii de miliarde de dolari. Fiecare guvern devine constient ca miine nu va mai putea imprumuta ieftin si ca va avea tot mai putin pentru investitii daca nu-si va ajusta consumul.
In 2009, in Romania, guvernantii afla (cu oarecare intirziere) ca asta va fi cheia jocului in viitorul imediat: vrei sa investesti? Taie de la consum! Daca nu vei investi masiv din banii statului, degeaba vei astepta investitii private mari. Daca nu vei avea bani pentru inves­titii, vei avea somaj. Ca sa ai bani pentru investitii importante, taie mult de la consum.
Niciodata mai mult decit in 2010 nu s-a devoalat mai urita reaua-credinta a politicianului de opozitie: nu, nu, ziceau ei in cor, sa nu taiem prea mult, mai bine sa investim! Daca i-ai fi scos la tabla, n-ar fi reusit sa-ti arate cu ce bani sa investesti, daca faci taieri nesemnificative. Calculele aratau ca Romania are de taiat 30% din consum daca vrea sa-i ramina 10% pentru investitii. Diferenta de 20% era reprezentata de cita creditare nu mai putea veni din afara tarii.
Alta rea-credinta urita a opozitiei arata asa: dar de ce nu faceti nimic sa diminuati evaziunea fiscala?! Ori faceau pe prostii, ori (Doamne, fereste!) chiar erau. Pai, daca evaziunea fiscala ar fi disparut peste noapte din Romania, au calculat ei, inteleptii neamului, cu cit ar creste preturile la legume, fructe, tigari, alcool, carne, piine? Caci acestea sint produsele evazionate masiv. Au calculat ei, prin urmare, ce ar insemna pentru nivelul de trai al romanului (in scadere drastica, oricum) sa impui manu militari preturi corecte la produsele de baza ale consumului?
Niciodata, din 1990 incoace, demagogia si reaua-credinta n-au facut un cor mai zgomotos. Niciodata inteligenta din mass-media n-a fost mai josnic antinationala. 2010 a fost un an important daca masurile guvernamentale se vor dovedi in 2011 creatoare de investitii masive. Dar nu trebuie sa mai asteptam un an pentru a afla daca 2010 a fost un an important si pentru spiritul civic romanesc. Acesta a pierdut, prin reprezentantii sai din presa, orice contact cu bunul-simt.
Spiritul civic romanesc a aratat in 2010 ca este atit de confuz, incit este capabil sa reintroduca, fara tancuri sovietice, ceausismul in tara. Ce ar fi insemnat ceausismul in 2010? Irlandizarea. Irlanda are un deficit de 30% din PIB. Daca am fi ajuns si noi la o astfel de contraperformanta, in cit timp am fi platit datoriile contractate? Si cum? Taind din nou gazul si curentul electric din case.