Corneliu Vadim Tudor are o energie si un verb demn de cauze mai nobile decat a improsca cu noroi in dreapta si in stanga. O spune toata lumea care-i recunoaste  talentul literar si cel de orator. Si parca e pacat ca a intrat in politica, unde se foloseste de imunitate pentru a ataca virulent. Europarlamentarul nu se da in laturi de la a jigni in cuvinte pe care abia le suporta hartia, iar pentru exemplificare sta dovada ziarul sau unde semneaza cu diferite pseudonime. Fereasca Sfantul sa-l superi, ca nici apa Dunarii nu te mai spala. Mizeaza pe faptul ca toti isi spun: Asta e Vadim Tudor. Doar gura e de el. Sa te pui cu el, sa alergi prin tribunale... pierdere de timp pentru nimic. Si daca cineva-si pune mintea cu el, in acest sens,  pe loc se victimizeaza: altii sunt de vina pentru ca nu stiu ca lui, Tribunului, nu trebuie sa-i misti nici macar un fir de par. Te intrebi oare ce-ar face el, marele Tribun, daca hot, parasuta, slugarnic, mincinos si multe alte epitete pe care le foloseste cu prisosinta i-ar fi adresate. Pacat ca un om de litere cu atat talent si-l foloseste pentru asemenea mizerii poetice.

Din lipsa de finantare...
Daca se mai pricepe la ceva, Vadim Tudor este iscusit la a arata ca-i sarac si cinstit, ori multi cunoscuti ai sai il contrazic. Oameni de afaceri care i-au stat la dreapta sau stanga Tribunului au cotizat cu  bani, pentru ca, vorba aceea, costa sa ai partid. Fiecare partid are asa ceva. Numai ca Vadim Tudor a pierit pe limba lui, iar acum, i-au plecat cei care au dat banii grei, in speranta ca vor intra ori in Parlament ori consilieri pe la vreo primarie (nu pentru salariul/indemnizatia respectiva, ci pentru alte orizonturi marete, aceleasi pentru care orice om de afaceri doneaza bani unui partid sau candidat, adica sa si-i scoata insutit). Asa se face ca, odata ce Tribunul a pierdut, usor-usor au plecat si pusculitele cu bani pentru sedii, paza, cheltuieli etc.

Este nevoie de complicitate
In Parlamentul European s-au mai sesizat situatii de europarlamentari care decontau cazarea unei iubite, salariul alteia ori isi angajau rudele la Cabinet pentru a le da salarii frumoase. Este mai greu de dovedit insa situatia in care un europarlamentar isi angajeaza consilieri carora le percep "taxa". Cu alte cuvinte, au nevoie de complicitatea consilierului: Ii trece in actele de angajare un salariu consistent, iar angajatul, om finut, primeste mai putin in mana, iar restul merge la "sefu'" pentru ca viata e grea, are cheltuieli mari. Deh, "familie mare, remuneratie mica, dupa buget, Coane Fanica!".

Vadim Tudor are venituri consistente! Si totusi...
Dar Vadim Tudor are o indemnizatie anuala de 74.958 euro ca europarlamentar. In plus, orice europarlamentar  mai ia, intr-un an, pentru diurna, deplasare si functionarea cabinetului  parlamentar, inclusiv consilieri,  aproape 200.000 euro. Din acesti 200.000 euro se mai face si "para'ndaratul",  dupa cum se vede treaba. Insa, de cele mai multe ori cu complicitatea "pagubitului". Daca pagubitul nu mai este de acord cu intelegerea, treaba lui, n-are decat sa plece. Dovezi nu prea are sau daca se auto-denunta intra si el la apa.

Vadim Tudor, prea bun, prea ca la... piata 
Cum adica sa-l banuiasca cineva pe Tribunul Vadim Tudor de faptul ca si-ar insusi salariul altuia? El nu poate face asa ceva. Daca nu esti de accord, treaba ta, ai semnat pentru ca ai fost de acord cu aranjamentul. Daca insisti, nici Dunarea nu te spala. Oricum ti-a facut un serviciu ca ti-a dat ocazia sa lucrezi cu asa o personalitate de care a auzit toata suflarea romaneasca. Nu ar fi el capabil de asa ceva. Are doar idealuri marete! Deja incep sa tremure alti europarlamentari, fie ca sunt de la noi sau din alte tari? Credeati ca doar la noi se intampla? Viata-i grea, domn'le! Fiecare se descurca cum poate. N-ai deschis ochii, deschizi buzunarul, spune poporul. Oricum, daca ne luam dupa declaratia de avere, Corneliu Vadim Tudor si intreaga sa familie traieste  din ce produce acesta. Deci capul familiei are mult de muncit! Oameni rai, domnule, astia care-i sar in cap! Mafia este de vina, sa-l citam pe eroul nostru principal...