Lauda de sine nu miroase-a bine. Si cu toate acestea, sunt singurul roman care am primit o invitatie la ARTVEST, respectiv la The Harmony Club, la una dintre cele mai de varf intalniri a oamenilor de afaceri americani din lumea artei. Ceva ametitor, nu va vine sa credeti. Totul s-a petrecut in buildingul ( n.red caladirea) 4 E de pe 60 St., la granita dintre Midtown si Uptown, un loc de un rafinament deosebit. Aici, dupa introducerea printr-un party bogat, a avut loc o prezentare, urmata de discutii, in care tema a fost criza pietii de arta. Trebuie imediat spus ca ARTVEST se ocupa cu Investiment advice for the art market, respectiv Consultanta de investitii pentru piata de arta.

ARTVEST ofera strategii de achizitii si vanzari de arta, protejeaza bogatia si asigura trecerea ei generartiilor care vin. De asemenea, introduce o disciplina financiara, pe etape. Absolut independenta, firma ARTVEST este un ghid impartial in acest complex domeniu al pietii de arta, adesea opac si haotic. Participantii erau dealers si colectionari. Dar se aflau si ziarisi, si camere de filmat.

Nu mi-a venit sa cred ca particip la asa ceva. O avalansa de grafice pe un ecran, primeam explicatii profesioniste de la specialisti in marketingul de arta. Astfel am vazut, conform graficelor, ca cele doua mari case de licitatii ale Americii si ale lumii, Christie’s si Sotheby’s, sunt cam la egalitate, din 1990 si pana in 2012 ele investind in piata de arta in proportii egale. Un alt tablou grafic a prezentat, in comparatie cu ele, China, care a venit tare din urma, ca in 2012 sa intreaca cu mult cele doua case de licitatii americane. In momentul de fata, deci, cel mai mare investitor pe piata de arta americana este China. A urmat un subiect fierbinte, numit Disaster Losses. Iar graficele aratau cauzele principale ale marilor pierderi: 100 bilioane de dolari pierderi datorate lui tsunami. Hurricane Sandy – 1 bilion, teroristii – 100 milioane, cutremurele de pamant – 10 bilioane. Un capitol important a fost legat de efectul fraudelor, estimate la 100 bilioane de dolari. S-au facut veritabile prognoze pe anii 2014 si 2015.  Interesanta a fost aceasta dependenta a artei, a pietii de arta, de dezastrele naturale sau umane (teroristii si fraudele). Nu mi-as fi imaginat ca uragane precum Katrina si Sandy pot afecta in asemenea masura piata de arta, peste 10 bilioane de dolari.

Dar daca ne gandim bine, aceasta dependenta a artei de dezastre, de calamitati naturale sau umane ne apare ca fireasca. Marketingul artistic nu face abstractie de la ceea ce se intampla dramatic in natura sau in viata oamenilor, fie in America, fie oriunde in lume, cum a fost cumplitul tsunami din Japonia.

O analiza savanta, stiintifica, asadar, sustinuta de cele mai luminate capete ale show-business-ului artei americane, printre care Michael Plummer, Jeff Rabin, Ronald Fiamma.

In plus, am aparut si eu, un roman. Am fost necunoscuta din ecuatie. Si la capitolul final, Questions, cand multimi de maini s-au ridicat si diferiti dealers au pus varii intrebari, nu m-am putut abtine si am ridicat si eu mana. Mi s-a dat imediat cuvantul si am spus ca apreciez competenta celor de la masa prezidiului, analiza pertinenta, la obiect, dar, domnilor (erau numai barbati in prezidiu), cred ca dvs nu mergeti in galerii, nu vedeti expozitiile americane, dovada ca analiza dvs nu e afectata de realitatea artei.

Din tot ceea ce ati prezentat si discutat aici ati exclus esentialul, cred eu, adica obiectul muncii dvs: arta, realitatea propriu-zisa a pietii de arta. Criza de care vorbiti este reala, pierderile sunt incredibile, dar ele se datoreaza nu numai dezastrelor naturale, terorismului sau fraudelor, desi, asa cum ati aratat, coruptia este o rana deschisa si adanca, e peste tot, ca o caracatita, care macina orice valoare.

Ori dvs aparati valorile, nu?! Faceti strategii pentru promovarea valorii. Am retinut ca pentru dvs cheia investitiei in arta o constituie cunoasterea deplina a pietii, marketplace. Dar ca, spre deosebire de alte active, arta cere o intelegere unica a cunoscatorilor si colectionarilor, a celor care stabilesc valorile.

De aceea, ma mir ca ati neglijat un factor substantial: invazia kitsch-ului. Piata de arta americana este invadata de o cantitate uriasa de maculatura. Tot ceea ce se creeaza azi, respectiv ceea ce promoveaza galeriile, nu e arta, e o uriasa maculatura, cu ambalaj manufacturier. Exista, asadar, un fel de Hurricane artistic, o pierdere produsa de artistii fara talent, de galerii care cultiva cu entuziasm kitsch-ul, echivalent in Europa cu prostul gust, cu superficialitatea, cu non-valoarea.

De un an urmaresc licitatiile la Sotheby’s. Nici o licitatie de arta contemporana. Numai clasici, numai colectii faimoase de arta, cum a fost recent “Judaica Collection”, care, vanduta, a risipit la zeci de cumparatori minunata colectie Steinhardt. O pierdere incalculabila. Si in Romania s-a intamplat ceva asemanator cu colectia Casei regale.

Prin urmare, trecutul este acela care mai salveaza piata de arta. Dar cu ce consecinte? Cu risipirea unor faimoase colectii. Se pare insa ca acest fenomen este inevitabil. Si marile colectii, precum imperiile, isi au destinul lor.

Va propun ca in estimarile dvs sa tineti seama si de aceasta realitate pe care v-am prezentat-o. Kitsch-ul masiv, atotstapanitor, creat de milioane de artisti, e cauza principala a dezastrului artei americane, a ceea ce dvs prezentati ca fiind cauzat in exclusivitate numai de hurricanes, earthquakes, floods, fraude sau terorism.

Exista si un terorism al lipsei de talent, al kitsch-ului agresiv. Problema dureroasa este, asadar, de natura umana. De vina nu este Sandy, ci lipsa talentului majoritatii artistilor americani, dar si a celor internationali, care intaresc cu “marfa” lor realitatea invaziei kitsch-ului in galeriile americane.

Sigur, e greu sa generalizezi, sa vorbesti despre un cosmos numai dintr-o parte a lui, realitatea plastica din New York, desi aici e focusul ei principal, in special in Manhattan. Dar se poate afirma, fara teama de a gresi, ca si Noul Val al artei plastice americane, asa cum am constatat la zeci de expozitii ale avsolventilor, se afla tot pe urmele celor imbatraniti in rele, adica pe urmele kitsch-ului.

Tinerii se nasc parca imbatraniti, nu mai cultiva, de zeci de ani, decat aceeasi negare a artei clasice, a artei bazate pe desen, pe linie. No Art, Non Art, Not Art. Si tot asa.

Am urmarit cu atentie in ultimii ani expozitiile MFA Thesis, ale absolventiilor de la diferite Universitati de arta. Nimic notabil, un val de kitsch naucitor, venit de la cei mai proaspeti plasticieni. Recent a avut loc si expozitia absolventilor de la Academy of Art. De necrezut: nu exista lucrare in care chipul uman sa nu fie sters. O moda. Oameni fara fata. L-au descoperit pe Francis Bacon si-l imita in draci. Eu am vazut o retrospectiva a acestui mare pictor acum vreo 20 de ani, la Venetia, in piata San Marco, dar abia azi Bacon este la moda si imitat masiv de tineri, inclusiv de romani, precum germanizatul Adrian Ghenie.

Cele mai importante galerii, Gagosian si Pace, au inceput sa faca si ele rabat la kitsch. Fiindca au observat, ceea ce observase de mult Andy Warhol, ca America este o tara consumista. Consumismul este factorul ei de progres. Si atunci el a creat o vedetea: Campbell’s Soup, un nou star, Mona Lisa artei americane. Jay DeFeo a creat alta vedeta, numita Paint Remover. Si asa mai departe. Mai in joaca, mai in serios, toti artistii americani s-au molipsit de consumism. Excelenta a fost expozitia de la MET pe aceasta tema.

Arta, in loc sa lupte impotriva consumismului, sa fie o alternativa spirituala a lui, a intrat in jocul pierderii de sensibilitate, de frumos.

Ciudat este faptul ca nu s-a pus nimic in loc. De regula, omul reactioneaza la un fenomen negativ prin creatie. De data aceasta insa, parca istoria artei e paralizata de arta kitsch. S-a creat o arta a derizoriului, a tot felul de instalatii, sufocand piata de arta cu kitsch-uri. Extista chiar si un targ al kitsch-ului, Fountain Armory Art, coroborat cu Outsider Art Fair.

S-a ajuns astfel la transformarea kitsch-ului in principala arta contemporana de pe piata de arta, intr-un adevarat uragan absolut, impus de oameni, nu de natura. Iata o noua realitate: The Kitsch Art Market. Fereasca sfantul, sa nu ajunga si marketul de arta un kitsch, adica sa nu incapa pe mana amatorilor!

Asadar, criza artei americane, implicit a marketingului de arta, are si o cauza de natura estetica. Acest lucru am dorit sa vi-l semnalez.
Se pare ca am atins ceva esential, o rana dureroasa, daca i-am intristat pe cei de la prezidiu, iar pe cei din sala, cateva sute, i-am determinat sa ma aplaude, iar apoi sa ma felicite pe rand. Nu stiu daca am facut bine sau nu, dar nu m-am putut abtine. Si cred ca in acest fel mi-am facut datoria de critic de arta, adica am onorat cum se cuvine invitatia. Niciodata nu m-am simtit bine cand am facut doar act de prezenta prin bifare.

Mi-aduc aminte ce spunea Badia (n.red. Ernest Maftei), cand am realizat in zona Humulestilor filmul despre Ion Creanga, la orice gospodar care il invita in curte, la un pahar de vorba, el ii spunea: “N-aveti ceva covoare de batut?”, vrand sa spuna ca trebuie sa-si plateasca intr-un fel, printr-o fapta activa, ospatul care i se oferea.

Sursa foto: http://magazine.saatchionline.com. http://nyc.artparasites.com