Descendenta a tarinei Ecaterina cea Mare, Principesa Elena de Grecia si Danemarca se nastea sub o constelatie a nefericirii. Tatal ei, Regele Constantin I al Greciei, era silit sa abdice pentru ca refuza intrarea tarii sale in Primul Razboi Mondial in conditii care intrau in contradictie cu viziunea sa politica. Principesa Elena isi urma tatal in exil, fiind nevoita sa se desparta de iubitul ei frate, Alexandru, noul Rege al Greciei. Regele Alexandru avea sa moara in mod stupid, dupa ce a intervenit intr-o lupta dintre cainele sau si o maimuta, care l-a muscat, septicemia rapunandu-l, ceea ce o determina pe Elena sa hotarasca a nu se mai intoarca niciodata in Grecia. Nu lipsita de farmec, il cucereste pe cel ce avea sa devina Rege al Romaniei sub numele de Carol al II-lea si, in martie 1921, Carol se casatorea cu Elena, iar in octombrie 1921 se nastea principele Mihai, viitorul rege. A fost o casatorie nefericita, Carol a inselat-o in repetate randuri si a trebuit sa suporte si reprosurile soacrei sale, Regina Maria, care o indemna sa isi tina sub control sotul. Regina Elena nu a avut nici un rol politic, a fost o prezenta discreta, o femeie care si-a dedicat cea mai mare a timpului cresterii fiului sau. In 1928, casatoria sa cu Carol lua sfarsit, iar revenirea acestuia pe tron, in 1930, a dus, fara voia Reginei, la despartirea de fiul ei, Mihai, care a locuit la Palat impreuna cu tatal sau si cu amanta acestuia, Elena Lupescu. Regina Elena va locui o perioada la Florenta, iar in 1940, a revenit in tara odata cu abdicarea fostului sot, Regele Carol al II-lea. Tinuta sub control strict de Ion Antonescu, cel ce detinea puterea la acea vreme, Regina Elena, impreuna cu fiul acesteia, Regele Mihai, va interveni cu fermitate in sprijinul populatiei evreiesti, ceea ce va duce la salvarea a mii de evrei, motiv pentru care, in 1993, i se conferea, postum, titlul si medalia “Dreapta intre Popoare”. Cand comunistii dadeau lovitura de gratie monarhiei din Romania, Regina isi va insoti fiul in exil. Nu a apucat, din pacate, sa vada si caderea, in 1989, a acelor despre care avea sa spuna ca “se vor manca intre ei”, caci, in noiembrie 1982, la Lausanne, se sfarsea o viata de nefericire si de lupta.