Va oferim un fragment din acesta. Programul Shooting Stars se adreseaza tinerilor actori si nu este deloc unul usor. Anul acesta, din 27 de nominalizati, au fost selectati cei 10, printre care si Cosmina Stratan. O concurenta de aproape trei pe un loc.Shooting Stars are ca scop promovarea pe plan international a celor mai talentati tineri actori europeni, carora le faciliteaza intalnirea cu membri importanti ai industriei cinematografice (actori consacrati, regizori, producatori de renume, directori de casting).
Mai multe despre Maria si Cosmina Stratan veti putea citi in editia tiparita a revistei.
Vorbesti foarte bine romaneste, spre deosebire de altii, care pleaca si uita de unde au plecat...
Premiul Shooting Star este o recunoaste internationala. Este ceva extraordinar ca romanii ma recunosc ca fiind de-a lor. Pentru mine sunt foarte importante limba si cultura. Imi sunt foarte apropiate de suflet. Ma consider mai mult romanca, decat nemtoaica.
Obisnuiesti sa-ti petreci vacantele aici, in Romania?...
Da, la bunici. Bunica sta la Galati, iar rudele mele stau la Bucuresti. Imi place foarte mult la munte, sa stau si sa ma relaxez acolo. Cand ajung in Romania, merg la Busteni. Dar deocamdata nu prea am timp si imi pare foarte rau sa spun asta.
„Mereu ziceam ca vreau sa fiu pe platou”
Cum ai inceput „studiul” filmului pentru tine, in Germania?
Am fost crescuta aici, am fost la scoala de balet si coregrafie la Dresden, cam in acelasi timp cat am inceput si cu dansul. Am inceput sa fac si actoria ca un fel de hobby, aveam vreo zece ani atunci. Tatal meu canta la violoncel si ma duceam foarte des cu el la teatru. Ma uitam la foarte multe piese. Mereu ziceam ca vreau sa fiu pe platou. Am cunoscut odata o fata care facea si ea filme. Era de varsta mea, cand am inceput si eu sa fac balet. Am intrebat daca pot sa fac si eu acel lucru si a fost o mare grija, pentru ca Dresdenera foarte departe. Pentru casting trebuia sa mergem acolo. Era ceva sa merg in Berlin, si asa am inceput incet-incet si in 2008, cand aveam eu 15 ani, am filmat cu Michael Haneke, ceea ce a fost, nu numai o mare bucurie, dar si un succes extraordinar, pentru ca m-a ajutat foarte mult.
Te-ai chinuit mult. Faceai naveta pentru cursurile de actorie?
Nu am facut niciun curs de actorie. Mi-am gasit un agent, asa se procedeaza aici, in Germania, si el imi gaseste proiecte...
Ai avut si spectacole in care ai jucat si n-ai fost platita?
Pai da. Ca am stat mai mult la teatru, pentru ca acolo am inceput... De la varsta de 5-6 ani, cam asa. Era tatal meu acolo si ma duceam si eu cu el. Asa am descoperit ca vreau sa fac si eu asta.
In Germania functioneaza altfel decat in Romania. Trebuie sa ai un agent.
Ce personaje interpretai?
Cantam opere in corurile de copii. Nu era ceva foarte mare. Era ceva asa, sa ma joc. Tatal meu canta intr-o orchestra. Este solo-violoncelist.
Mama ta facaea parte tot din lumea artistica?
Mama era dansatoare. Era balerina. Cand era mai tanara. Pana m-a nascut pe mine. De atunci a stat acasa si s-a ocupat de copii.
O familie de artisti...
Da, de fapt si Paraschiva, sora mea cea mica, are 14 ani, si ea este foarte cunoscuta in Germania. Face tot filme.
Vorbeste-ne mai multe despre film, marea ta pasiune...
Mie mi se pare superb. Eu m-am bucurat foarte mult cand am auzit ca actrita Cosmina Stratan o sa fie in Shooting Stars din partea Romaniei. Am vazut filmul „Dupa dealuri” de trei ori. M-am dus la cinematograf si mi-a placut foarte mult. De fapt, am urmarit toate filmele lui Cristian Mungiu, sunt un mare fan al lui. Sunt super mandra sa stiu ca si ea o sa primeasca aceeasi onoare ca si mine. Sunt foarte mandra ca, in sfarsit, romanii sunt recunoscuti si in strainatate.
Cum este industria filmului german?
Se fac foarte multe filme si de televiziune, si de cinema. Am un agent care primeste ofertele pentru mine si eu sunt in situatia „de lux” in care aleg ce vreau.
Despre Romania ce se aude acolo?
In primul rand, pe mine ma intereseaza filmele romanesti care apar si aici, la cinema. Incerc sa le vad pe toate. Ca actori, imi place foarte mult de Ada Condeescu care a fost si ea selectata la Shooting Stars. Urmaresc serialul „Ramai cu mine” care mi se pare superb, ma bucur ca Romania a reusit sa faca un serial la nivelul celor internationale.
In rest, ma mai uit cand ma duc la tata, la filmele vechi romanesti. Recent am vazut „Balanta”. Acum, tata e innebunit dupa Dem Radulescu. Mereu vine cu filmarile trase dupa Youtube si discutam ce a facut si cum joaca. „Ce actor mare a fost!”, il aud mereu spunand.
De Radu Beligan ai auzit acolo?
Nu!
A intrat in Cartea Recordurilor ca cel mai longeviv actor. Are 95 de ani.
Serios? N-am stiut. Ce misto...
Tu mai ai mult ca sa-l ajungi...
(rade). Am implinit 19 ani, acum sa implinesc si 20 de ani si mai vedem....
„Ascult hip-hop romanesc: Guess Who”
Dintre vedetele din Germania, cu cine ai intrat in contact?
Eu am acelasi agent cu Alexandra Maria Lara, fiica domnului Platareanu. E o fata foarte draguta si imi place foarte mult de ea. Recent a nascut un copil...
La concerte mergi? Rammstein sau ce formatii in voga aveti acolo?
(rade). Eu, mai degraba ascult hip-hop romanesc: Guess Who. Imi place foarte mult de Jimi Hendrix, muzica lui ma relaxeaza... in general muzica anilor '60, din state...
Cum ai descoperit-o la tatal tau?
Nu chiar. Eu singura.
Esti deja un exemplu de urmat pentru tinerele din Germania...
Mi-am dat seama ca pot sa fiu un exemplu in momentul in care au inceput sa vina la mine copii, tineri si ma recunoasca pe strada si ma intreabe cum a fost in serialul din Australia pentru copii, Dance Academy, care s-a transmis in foarte multe tari.
Care a fost cea mai penibila intrebare care ti s-a pus vreodata la vreo televiziune din Germania?
De ce ma cert cu mama.
Pasiuni. Calatorii?
Datorita job-ului calatoresc foarte mult. Am jucat in 2009 pentru un serial australian. Nu am foarte mult timp. Nu am o viata asa... sa fac chestii pentru mine. Deocamdata muncesc ca sa merg mai departe.
Ai inceput devreme cu actoria. S-a intamplat ca ceilalti sa te trateze ca pe un copil si sa te deranjeze acest lucru?
Nu mi s-a intamplat niciodata, sincer. Lumea intotdeauna m-a respectat ca si colega lor. Cred ca vine asta si din respectul pentru munca de actor. Pentru mine e foarte important sa merg pe platou si sa joc. Lucrez cu emotii si emotiile mele sunt foarte complexe.
Am foarte multe colege de varsta mea, actrite. Am fost 13 actori din Est, intr-un articol, „Sub 28” se numea. Asa sunt si prietenii mei din Berlin. Cu totii ne intelegem super bine.
FOTO: © Harald Fuhr