In seara zilei de 26 ianuarie 2011, Clubul Taranului si Studioul Horia Bernea, spatii ale Muzeului Taranului Roman unde, de cativa ani, se petrec evenimente culturale cu priza la public, au atras un mare numar de oameni, desi vremea a fost deosebit de rece si alunecusul de pe trotuare putea constitui un impediment obiectiv in fata ideii de a iesi din casa. Si totusi, la club, Ioan T. Morar a avut o larga audienta, la lansarea volumului sau de versuri intitulat “Paloarea”, a cincea sa carte. Autor cu palmares, (premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din Romania, in anul 1984, pentru volumul “Vara indiana” si premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor, in anul 2000, pentru volumul “Sovaiala”), Ioan T. Morar,  binecunoscutul “sef Birou Externe” de la Academia Catavencu, a daruit autografe pe noua sa carte, in care “paloarea isi face de cap”, (cum singur a apreciat), tiparita la Editura Brumar din Timisoara si ilustrata de Constantin Raducan. Cei care i-au tinut companie lui Morar nu stiau insa ca in sala de cinema Horia Bernea, regizorul Thomas Ciulei venise pentru a discuta cu publicul, cu prilejul proiectiei documentarelor sale, “Nebunia capetelor” si “Podul de flori”. Regizorul a dialogat cu publicul in pauza dintre filme si apoi a plecat. Insa spectatorii, foarte multi tineri, au ramas, pana dupa ora 23.00, cand au plecat si ei spre casa, infruntand noaptea rece, in care ultimile masini ale RATB-ului s-au lasat indelung asteptate.
Amintirile din detentia de 12 ani, suportata de artista plastica Lena Constante, pentru relatia de prietenie cu Lucretiu Patrascanu, povestite, in “Nebunia capetelor” chiar de Lena, batrana, cu chipul plin de riduri, pe care pareau ca se reflectau ranile sufletului sau, trecut prin temnitele comuniste, au impresionat si au predispus la mediatatii. Ca si povestea lui Constantin, din “Podul de flori”, basarabeanul cu trei copii, ramasi in seama sa, acasa, in timp ce mama lor si nevasta lui era plecate la munca, in Spania, pentru a le asigura supravietuirea in “temnita” saraciei. Seara de film s-a incheiat cu aplauze, desi regizorul nu mai era prezent.
…Asa s-a petrecut, la Muzeul Taranului Roman, inca “o zi a lui Ceausescu”, fara ca oamenii sa stie ca in locul acesta, pe cand gazduia Muzeul de Istorie al PCR, dadea bine sa fii vazut, mai ales pe 26 ianuarie. Si atunci se batea din palme, in sala care astazi este de cinema, dar in cu totul alt fel.