Ion Caramitru s-a nascut pe 9 martie 1942, la Bucuresti. Actor de teatru si film, dar si regizor, Caramitru este presedinte al UNITER din 1990, iar in prezent, din 2005 este directorul Teatrului National din Bucuresti.

Ion Caramitru a absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica I.L. Caragiale, clasa profesor Beate Fredanov, in 1964, cand a si debutat pe scena Teatrului National din Bucuresti, in „Eminescu”, de Mircea Stefanescus1t. A fost actor si regizor la Teatrul Bulandra, al carui directorat l-a si detinut in perioada 1990 – 1993. A fost ministrul Culturii intre anii 1996 - 2000.

A participat la revolutia romana din 1989, fiind printre cei care au cucerit Televiziunea Romana in 22 decembrie 1989. Alaturi de Mircea Dinescu a anuntat la televiziune caderea regimului Ceausescu.

A fost distribuit in numeroase piese, printre care „Steaua fara nume” (1964), „Eminescu” (1964), „Vicarul” (1965), „Un tramvai numit dorinta” (1965), „Procesul Horia” (1966), „Romeo si Julieta” (1967), „Macbeth” (1968), „Leonce si Lena” (1970), „A douasprezecea noapte” (1973), „Azilul de noapte” (1975), „Furtuna” (1978), „Pericle” (1981), „Uriasii muntilor” (1987), „Teatrul comic” (1992) „Sorry” (2003), „Sase personaje in cautarea unui autor” (2005), „Eduard al III-lea” (2008), „Macbeth” (2011).

Ion Caramitru a avut o intensa activitate si in cinematografie, jucand in peste 30 de filme. Unele dintre cele mai apreciate interpretari ale sale au fost cele din peliculele „ Padurea spanzuratilor” (1964, regia Liviu Ciulei), „Iarba verde de acasa” (1978, regia Stere Gulea), „Ecaterina Teodoroiu” (1978, Dinu Cocea), „Kafka” (1991, regia Steven Soderbergh), “Mission: Impossible” (1996, regia Brian De Palma) si “Amen” (2002, regia Costa Gavras).

De asemenea, pentru rolul din filmul “Stefan Luchian”, regizat de Nicolae Margineanu, i-a fost decernat Premiul Special al Juriului in cadrul Festivalului National al Filmului din 1984. A fost membru in Consiliul Frontului Salvarii Nationale (figurand pe lista membrilor initiali anuntati la TVR de Ion Iliescu), apoi in Consiliul Provizoriu de Uniune Nationala, unde a ocupat functia de vicepresedinte. S-a plasat, in cele din urma, in opozitie cu fostul presedinte Ion Iliescu.

Membru PNTCD, ministru al culturii (12 decembrie 1996 - 28 decembrie 2000) in guvernele Victor Ciorbea, Radu Vasile, Mugur Isarescu, Caramitru a pus in scena spectacole precum „Amintiri” (de Alexei Arbuzov), „Neinsemnatii” (de Terry Johnson), „A treia teapa” (de Marin Sorescu), „Acasa” (de David Storey), „Sapte dintr-o lovitura” (de Lia Bugnar) si „Toti fiii mei” (de Arthur Miller).

In anul 1995, Ion Caramitru a devenit Ofiter de Onoare al Ordinului Imperiului Britanic pentru promovarea culturii, fiind decorat de Regina Elisabeta a II-lea a Marii Britanii si Irlandei de Nord, iar in 1997 a fost numit, in Franta, Cavaler al Ordinului Literelor si Artelor. In perioada 1990-1993 a fost director al Teatrului Bulandra din Bucuresti.

In onoarea actorului, in anul 2009 a fost publicat volumul “Cu Ion Caramitru, de la Hamlet la Hamlet si mai departe”, ce face parte din colectia Galeria Teatrului Romanesc, ingrijita de Florica Ichim. In carte sunt incluse sapte dialoguri pe care Ion Caramitru le-a purtat cu criticul de teatru Mircea Moraru in perioada 26 ianuarie – 1 februarie 2009.

Un an mai tarziu, i-a fost inmanata inalta distinctie Ordinul pentru Merit al Romaniei in grad de Mare Cruce.

In 2012, Ion Caramitru a primit o stea pe Aleea Celebritatilor - Walk of Fame, din Piata Timpului din Bucuresti, in semn de respect si apreciere pentru intreaga sa activitate si pentru contributia la dezvoltarea vietii cultural-artistice romanesti. Este si vicepresedinte al Asociatiei revolutionarilor fara privilegii.

In plan personal, Ion Caramitru este casatorit cu actrita Micaela Caracas, alaturi de care are trei fii: Andrei, Stefan si Matei.

Tot astazi ii uram „La multi ani!” si omului de televiziune si jurnalistului Cristi Brancu, „Agentul VIP”.