Pentru multi, motorul inseamna adrenalina; pentru altii, pur si simplu placere. Cum pasionatii de motociclete au inceput sa fie tot mai numerosi in ultima perioada, motociclismul a prins amploare si la noi in tara. Iar vedetele autohtone se intrec in motociclete care mai de care mai dichisite și mai aranjate…

Fie ca e un hobby, o pasiune, ca trebuie sa ajungem intr-un anumit loc si suntem in criza de timp sau doar vrem sa incercam senzatii noi, plimbarea cu motorul poate fi o placere dupa o zi stresata petrecuta la locul de munca. Senzatia de acceleratie care iti taie rasuflarea este incomparabila, spun unii, la fel si cea de libertate pe care ti-o da mersul cu motorul.

Cristina Soloc este pasionata de motociclete de cand era mica. Prima cazatura de pe motor a luat-o cand era la gradinita… De-atunci a mai avut ocazia sa vada o motocicleta in marime naturala —nu doar in poze, abia in liceu. De fapt, motorul era doar un Hoinar, suficient de tentant si docil incat sa invete sa-l conduca. ,,Am stiut ca-ntr-o buna zi voi avea motocicleta mea“, isi aminteste Cristina. A reusit sa-si cumpere una fara ca parintii ei sa se mai opuna, in urma cu doar opt ani. Ideea ca fata si ginerele lor merg cu motocicleta nu a fost de la bun inceput pe placul lor, cu atat mai mult cu cat accidentele produse pe doua roti au urmari dezastruoase... ,,Am ales atunci o motocicleta cruiser - Suzuki Marauder de 250 cmc - pe care am dat 4500 de euro. Ma bucur de ea si in ziua de azi. Ma ajuta sa ma strecor in trafic, chiar daca, la drumurile lungi, simt ca «mi-a ramas putin mica»“. Cel mai lung traseu parcurs pe motor a fost si cel mai frumos: 700 km pana pe Transalpina (cea mai inalta si mai misterioasa sosea din tara) impreuna cu o gasca de 40 de motociclisti. Totul, de la placerea drumului la sentimentul pe care ti-l da mersul in grup, pana la peisaje, s-a constituit intr-o experienta de neuitat si de repetat.

MOTOCICLISMUL, CA MOSTENIRE DE FAMILIE
Cristina Soloc spune ca pasiunea pentru motoare se mosteneste in familie.
Anul trecut, in urma unui studiu comandat de o mare companie de asigurari, s-a descoperit ca motociclistii au o predispozitie genetica. ,,Ne nastem cu motociclismul in sange si-l transmitem mai departe, copiilor, datorita genei NS (n.red. - novelty-seeking). Asa se face ca personalitatile noastre sunt destul de asemanatoare cand vine vorba de asumarea riscurilor, de toleranta la plictiseala si de nevoia accentuata de a explora. De aceea suntem mai predispusi la actiuni riscante, mai spontani, mai curajosi si cu o nevoie de libertate mai accentuata. As mai adauga: sufletisti si inclinati spre actiuni de caritate“, spune Cristina.

NICU COVACI: ,,UNELE GRUPURI DE MOTOCICLISTI DEVIN BANDE DE CRIMINALI, ALTELE... ADMIRABILE“
Nicu Covaci, liderul trupei Phoenix, este cunoscut pentru pasiunea pentru motoare, acesta fiind membru de onoare in mai multe cluburi de bikeri din Germania, Spania si Romania. Pentru el, motociclismul inseamna senzatia de libertate pe care nu a intalnit-o niciunde. ,,Calatorind pe motor, se schimba minut de minut atat peisajul, cat si temperatura, mirosul; senzatiile sunt atat de puternice ca nu se compara cu nimic altceva“, explica Covaci.

Cei care conduc motocicletele se expun unui risc foarte mare, dar raman si foarte respectati in cercul lor de cunoscuti si nu numai. ,,Unele grupuri de motociclisti devin, cu siguranta, banda de criminali, altele... grupuri admirabile“, adauga liderul trupei Phoenix, care a trait inca din copilarie intr-un mediu populat de motoare. ,,Parintii ii aduceau pe copii cu motocicletele, la clasele I-IV. Erau motoare cu atas, din razboi - unele mai aveau pistol de mitraliera pe ele”, se amuza solistul, amintindu-si cum se mergea la Scoala Germana prin 1950. “Tatal meu avea o masina si am mers fara carnet ani buni. Nu aveam nicio treaba. Chiar si in Germania am condus camionul cu care caram sculele, o perioada, pana m-au prins. Atunci am promis ca voi face scoala si am dat examen pentru ambele categorii de permise: motocicleta si masina“.

Perioada plecarii din tara a coincis cu nevoia nebuna de a simti din plin libertatea, senzatie care i-o oferea si mersul pe motor. Locuia la o cunostinta, in apropierea unei paduri care era si locul de desfasurare a curselor cu motorul. ,,Coboram si urcam dealul in viteza. Gazda mea avea atunci un Suzuki 600. Intr-o zi m-am suit pe motocicleta si am pornit o cursa nebuna prin padure. Mi-era teama ca, daca se opreste motorul, nu mai stiu cum sa o pornesc. Asa ca am tinut-o cu viteza intai, a doua, a treia… M-am intors cu crengi si gaze in ochi. Cand am oprit eu, s-a oprit si motorul, evident“, ne mai povesteste acesta amuzat.
In viziunea lui Covaci motorul este ceva fascinant, iesit din comun, mergand pe ideea ca numai cei care il stapanesc stiu sa il aprecieze.

,,MOTOCICLISTII TIN UNUL LA ALTUL SI FIECARE SARE IN FOC PENTRU CELALALT“
Liderul trupei Phoenix a simtit ca motociclismul este stilul lui de viata in momentul in care a fost ajutat de bikerii din Germania. Se intampla la un an de cand i-a scos pe baieti in afara granitelor Romaniei, cand acestia si-au facut formatie fara el, lasandu-l sa moara de foame, la propriu. ,,Mancam porumb de pe camp“, ne-a declarat solistul. Salvarea a venit din partea motociclistilor. Lucra la un atelier de motociclete, iar acestia l-au ,,urmarit“ timp de un an. ,,M-au facut membru de onoare, una dintre cele mai dure distinctii primite din partea renumitului grup german Azgard. Si le-am spus: «Oameni buni, eu nu am nici motocicleta, n-am masina». Dar ei sunt uniti. Ma intrebau: «Unde locuiesti? Ai ce manca?». N-am stiut ca ei ma observau. La un moment dat mi-am luat chitara si am cantat la un festival rock al motociclistilor si am interpretat mai multe piese grele —de exemplu Smoke on the Water de la Deep Purple. Nu dupa mult timp, m-am trezit cu ei la poarta si m-au facut membru de onoare! Dar n-am nicio obligatie, pentru ca in astfel de grupuri ai o groaza de lucruri de rezolvat. Motociclistii sunt foarte uniti si fiecare sare in foc pentru celalalt. Este un lucru atat de demn si de frumos, nu se poate descrie asta intr-o societate in care fiecare da cu cotul pe unde poate si cand poate“, spune Nicu Covaci.

,,ESTI CARNE VIE IN ORICE MOMENT“
Ei se apreciaza reciproc, iar motocicleta nu e o gluma. ,,Esti carne vie in orice moment. Odata mi-a trecut o vrabie prin fata si m-a lovit in piept. Ea a cazut. Eu am primit un pumn groaznic. Pericolul exista mereu. De aceea esti si apreciat“. Solistul de la Phoenix a fentat de foarte multe ori moartea, in viteza. ,,Am primit un autoturism si dupa o luna m-am rasturnat cu masina. Ea s-a facut praf, eu am scapat. Cand i-am zis amicului meu ca nu mai exista masina, acesta a rasuflat usurat: «Inseamna ca nu mai platesti asigurare». Asta inseamna un club de motociclisti: unul pentru toti si toti pentru unul. Asta am invatat in Germania, nu la romanii tradatori“.

Prin 1981, Nicu Covaci era deja posesorul unei motociclete rare care a starnit invidii. ,,Am avut o Honda CBX cu sase cilindri, sase carburatoare, sase tevi de esapament, dar mi-au furat-o. Am luat atunci alta, cu care am zburat peste o intersectie intreaga, peste masini, tot, dar si aceea s-a dus. Asa am ajuns la a treia, tot CBX, lucrata special pentru mine. Este un monstru, dar este linistit. Merg cu 250 km/h si nu ma aude nimeni“.

Totusi, cea mai mare mandrie ramane cadoul primit de la fanul lui din Sydney, un Triumph Rocket III, cea mai mare motocicleta de pe planeta asta, cu 2300 cmc. Din pacate, nu se pot bucura de prezenta ei si soselele din Romania... „La ora asta n-as mai veni in tara, decat la parade si demonstratii, cand esti pazit si respectat in trafic“, conchide Covaci.

ROXANA CIUHULESCU: „MOTOCICLISTII SUNT  PERSOANE CARE IUBESC NATURA SI LIBERTATEA“
Nu mai e niciun secret pentru nimeni faptul ca Roxanei Ciuhulescu ii plac la nebunie provocarile. A facut scufundari la mare adancime, a incercat si bungee jumping, iar, recent, chiar si acrobatii pe motocicleta. Ziua in care a urcat pentru prima data pe motor a fost cu totul speciala. „Exact cu o zi inainte de eclipsa totala de soare (1999), am incalecat pentru prima data un motor“, isi aminteste Roxana. Se intampla in Apuseni, iar prietenii faceau glume pe seama ei spunand ca soarele s-a speriat de cand ea a urcat pe motor si s-a ascuns dupa luna. Din acel moment au mai trecut patru ani pana a mers la scoala si a obtinut permisul de conducere pentru categoria A. „In 2004 mi-am cumparat echipamentul complet pentru care platisem cateva sute de euro, insa cand am fost la un pas sa-mi cumpar motocicleta, am facut accident si m-am speriat destul de tare. Am decis sa inchei un capitol din viata mea, dar dragostea pentru motor nu m-a lasat. Nici in ziua de azi nu am motor si este mai bine asa; nu ma poate tenta sa ma urc si sa plec cu el“, ne dezvaluie prezentatoarea de la Pro, adaugand ca motociclistii sunt in general mai rebeli, persoane care iubesc natura si libertatea. „Motorul iti confera un sentiment unic pe care niciun alt mod de locomotie nu ti-l ofera. Motorul iti da acea senzatie de libertate de care noi, cei care traim captivi in orase, avem nevoie“.

In calitate de sofer, Roxana este de parere ca in Romania, atata vreme cat mergi corect si esti atent, poate fi o placere chiar si mersul pe motor, insa cand te bate gandul sa mergi pe o roata sau sa faci slalom printre masini, poate deveni sport extrem.
In acest context, Roxana si-a amintit o intamplare amuzanta petrecuta cu Chris Pheiffer, campionul mondial la acrobatii, care a fost in Romania de cateva ori, iar la ultima reprezentatie din Bucuresti s-a urcat cu el pe motor. Pana aici nimic surprinzator, insa, din cauza faptului ca a fost foarte inalta, aceasta nu putea prinde ghidonul... „A fost un moment care ne-a amuzat pe amandoi si, desi ploua torential, Chris nu s-a lasat pana nu a facut spectacol si cu mine pe motor, desi era monopost“. In prezent, partial, Roxana a renuntat la mersul pe motor, decizie ce se datoreaza si, intr-o mai mica masura, inaltimii sale. „Ma urc pe motor atunci cand le testez si merg cu ele in zone linistite. Cea mai recenta motocicleta pe care am testat-o a fost una produsa de KTM. Mai in gluma, mai in serios, am ales-o pentru ca are garda la sol, mai inalta fiind un Adventure“, povesteste ea.

Cat despre participantii la traficul rutier din Romania, Roxana ne-a marturisit ca isi doreste ca acestia sa devina mai constienti. „Daca vor avea un comportament civilizat fata de motociclisti, in timp, blocajele se vor descongestiona. Doar cand vom vedea mai multi oameni pe motociclete si scutere, cred ca se va mai putea circula decent in timpul orelor de varf din Bucuresti“.

TAVI COLEN, UN „DAN BITTMAN DE LA IRIS”, PENTRU MOTOCICLISTI  
Fostul solist al formatiei Talisman, Tavi Colen, este indragostit de motociclete si nu rateaza nicio ocazie pentru a face o escapada in natura pe motorul sau, o Honda Shadow.
Tatal lui avea o Jawa. La doar cinci-sase ani a urcat pe ea pentru prima data, o dovada ca aceasta pasiune se transmite, mai departe, in familie. Merge cu ea de placere si a pornit la drum alaturi de mai multi colegi pasionati din lumea personalitatilor - Dan Bittman, Calin Popescu Tariceanu si altii, impreuna cu care formeaza o gasca frumoasa. „Suntem un grup foarte linistit, oameni maturi, care au copii acasa de crescut, nu se aventureaza si sunt oameni realizati in viata. Nu mai avem 16 ani. Nici nu-mi place sa ma dau in stamba“. Si cum, atunci cand esti alaturi de prieteni, nu lipsesc peripetiile si momentele amuzante, Tavi si-a amintit si de o intamplare hazlie. In drum spre Sinaia, a pierdut bagajele din spate. Cand a ajuns la destinatie nu mai aveam nimic. A dormit in ce avea si a doua zi s-a intors de unde plecase. Dar cele mai spumoase clipe sunt petrecute in compania lui Dan Bittman. „Lumea, cand ne vede cu motorul, pe mine si pe Bittman, este debusolata, pentru ca mie tot timpul imi spun «Dan Bittman de la Iris». Recent, am avut o intamplare hazlie: eram cu motorul si lui Dan Bittman, care si-a facut un implant de par, cineva i-a spus «Tavi Colen». Am ras cu lacrimi. Eu care am facut poze in mall cand doua tinere m-au confundat cu Bittman... Acum a venit si vremea lui“.

DAN BITTMAN, INTRE PASIUNE SI RESPONSABILITATE
Dan Bittman are si el un BMW din 2001 cu care, din pacate, nu are timp sa circule atat de mult pe cat si-ar dori. Placerea pe care o simte acesta pe motor este anihilata, uneori, de traficul din Capitala. Dan este de parere ca soferii de autovehicule si motociclistii trebuie sa se obisnuiasca unii cu ceilalti, pentru ca, de multe ori, ambele parti implicate in trafic isi pierd concentrarea. Soferii nu se uita intotdeauna atenti in oglinzi si nu vad mereu motociclistii de langa ei. De aceea nici motociclistii nu respecta mereu regulile de circulatie, lucru care se poate solda, de multe ori, cu victime. Motociclismul este, in consecinta, un sport destul de periculos. „Mi-a placut examenul pentru permisul de motocicleta. A venit un politist, care fusese si campion national la acest sport, si mi-a spus ca, indiferent cat de mica va fi ezitarea, n-o sa ne treaca examenul, pentru ca, pana la urma, ne jucam cu viata noastra, iar la orice ploaie, sa zicem, viata ne va fi pusa in pericol pe sosele. Am inteles ce a vrut sa ne transmita in subsidiar si toata lumea a fost de acord. Regulile au fost stabilite de la bun inceput“, isi aminteste Dan, care, in prezent, a renuntat la placerea de a simti adrenalina in sange. „Cand sunt cu motocicleta, nu sunt un vitezoman, culmea... Din contra, sunt de cinci ori mai atent decat atunci cand sunt cu masina. Oricum, pot sa spun ca motocicleta mea a devenit de colectie...“, spune artistul.

„Motociclismul este cel mai frumos lucru care se poate intampla vreodata. Cine nu-l practica nu are cum sa inteleaga, pentru ca stai in aer liber cu motocicleta si te simti excelent. Cu masina, pana gasesti un loc de parcare, iti piere cheful… Asa, daca te duci la mare cu motocicleta, nu o sa mergi neaparat pe autostrada, ca sa nu inghiti toate gazele de esapament; poti sa o iei prin lanul de porumb. E altceva“, a mai glumit, pentru revista VIP, Bittman. Unul dintre colegii sai de breasla, pe care Dan Bittman il numeste „un impatimit al motoarelor“, este liderul trupei Directia 5. „Marian Ionescu este un mare motociclist. Stiu ca vara umbla non-stop cu motocicleta. Il invidiez. As putea si eu sa fac asta, dar vedeti, am trei copii, ma gandesc de doua ori inainte... Sa zicem ca sunt mai fricos...“, a incheiat Dan Bittman.

GABI BALINT DESPRE PLACEREA DE A CALATORI CU PRIETENII
Pasiunea pentru motoare a lui Gabi Balint a fost testata, mai intai, pe o Yamaha, in stil mobra. Apoi, si-a luat un Harley Davidson, pe care-l are de aproximativ cinci ani. Spre deosebire de Nicu Covaci, Gabi nu se inscrie in categoria motociclistilor de viteza. El isi doreste sa simta aerul, sa vada peisajele si sa se plimbe. Chiar daca conduce calm si linistit, tot a cazut de vreo doua ori. Odata, prin padure, cand si-a dat seama ca in fata lui se arata, in zare, un lac a intrat in panica si s-a speriat. A aterizat fortat dupa ea. Cu motocicleta, Balint face excursii, singur, placute si relaxante. Ia in bagaj cateva haine si pleaca in lume. Desi solitar, Balint are si el o „gasca“ din care face parte si Bogdan Stelea.

Ovidiu Lipan Tandarica nu a mai urcat pe motor din anul 2000
Renumitul tobosar de la Phoenix, Ovidiu Lipan Tandarica, ramane incantat de senzatiile traite pe motor. Dar cam atat, in ultima perioada. Tandarica a fost obisnuit sa faca enduro cat timp era in Germania, ca si prietenul lui, Nicu Covaci. Cand canta la festivalurile motociclistilor, mai faceau si cateva ture, insa doar atat.

Din 2000, data care a coincis cu venirea sa in Romania, acesta nu a mai urcat pe motor. ,,Cand am ajuns aici si am vazut starea carosabilului de pe strazile din Romania, am zis ca nu merita. La un moment dat, i s-a oprit si motorul si n-a mai mers decat impins“, spune Tandarica, un adept al sigurantei depline.

Dorinta de libertate fara granite a fost stapanita in momentul in care si-a vazut fiul, pe Alexander, sarind de pe un ATV intr-o rapa. ,,Atunci m-am speriat ingrozitor. Am zis: «Aici ramane! Isi rupe coloana». De atunci evit tot ce este motor. E mai sigur asa“, ne spune artistul, care considera ca si-a trait viata din plin. ,,Am facut cascadorii intr-un ritm zdruncinat, prin releele lasate de tancuri. Mergeam in sensuri inverse, care aveau jumatate de metru in mocirla si saream cu motorul; cu cat era mai dificil si mai greu, cu atat satisfactia era mai mare. Pentru ca nu sunt temperat, din start trebuie sa spun «Nu». Cand ma urc la volanul unei masini, iarasi, tind sa exagerez, pentru ca imi place... Asa ca mai bine nu...“.