Patruzeci si cinci de mii de oameni au fost alaturi de tricolori, care, spre lauda lor, au jucat cu  determinare, fiind, la final, chiar daca a fost 0-0, peste echipa lui Messi.
 
Acea multime venise sa vada pe viu vedetele care fac mandria actuala a fotbalului argentinian.Nu ai ocazia sa-i vezi, oricand pe Messi, Kun Aguero, Lavezzi, Higuain, Di Maria sau Zabaleta.

Multumita Excelentei Sale Claudio Perez Palladino, ambasadorul Argentinei la Bucuresti, m-am numarat aseara printre cei prezenti la aceasta intalnire.
 
Vedetele de azi ale Argentinei erau pe teren, incercand sa-si faca treaba cum puteau ei mai bine. Linga mine, in tribuna se afla un monument al fotbalului argentinian: Carlos Bilardo.

El Narigon sau Nasosul, cum l-au alintat tribunele si peluzele stadioanelor argentiniene, este  cel care l-a slefuit si l-a facut imens pe Maradona iar intre 1983-1990, i-a adus Argentinei  titlul mondial in Mexic si o finala la Roma.

Modest ca un adevarat om de fotbal, care a trait si a vazut multe la viata lui, era imbracat intr-un trening, parca asteptand sa intre pe teren si sa le dea mai multa vlaga conationalilor sai.

Ne-am strans mainile, am facut cateva fotografii si am schimbat cateva cuvinte. Totul natural, firesc. Am privit meciul impreuna. Nu comenta, nu se agita. Privea si medita. Apoi, in repriza a doua, s-a ridicat si a stat in picioare. Era, ca si cum s-ar fi aflat la marginea terenului. Scruta ambele careuri, se uita la toate compartimentele, doar, doar va anticipa ceea ce urmeaza. Ar fi vrut sa transmita ideile sale, baietilor aflati in teren. Ma uitam cu coada ochiului la dumnealui si zambeam in sinea mea. Ce carisma!
Am discutat apoi. Ne-a felicitat pentru daruirea alor nostri. Ii parea rau ca argentinienii lui nu s-au ridicat la nivelul asteptarilor celor din tribune. I-am spus ca din copilarie auzisem despre persoana sa. Rade si imi povesteste de cele trei cupe Libertadores (Champions League sud-american), luate cu echipa sa de club Estudiantes. Apoi isi aminteste de Cupa Intercontinentala castigata in 1968 contra lui Manchester United. Si cine erau vedete la adversari: Bobby Charlton si George Best.

I-am zis de Mana lui Dumnezeu, a lui Maradona. Zambeste din nou si adauga: Ai vazut-o? Simpatic foc. E rindul sa ne strangem, de data aceasta, miinile noastre. De fapt, sa strang mana unui Zeu al fotbalului.