Mitropolitul Clujului, IPS Bartolomeu Anania, pe numele sau  Valeriu Anania, a decedat aseara, la varsta de 90 de ani. Era internat intr-o rezerva speciala a Sectiei de Terapie Intensiva din cadrul Clinicii de Chirurgie nr. 1 din Cluj-Napoca.
Desi suferea de afectiuni multiple, neputinta inimii a fost cea care l-a rapus, caci varsta inaintata nu a facut posibila o interventie chiurgicala pe cord deschis, in clinica vieneza. Intors de la Viena in urma cu cateva zile, parea ca isi revine. Medicii isi faceau mari sperante in acest sens, mai ales ca acesta era constient, deschisese ochii si putea vorbi, dar era intubat.
A fost, timp de 18 ani, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului si Clujului si Mitropolit al Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului. Bartolomeu Anania s-a dovedit a fi un om de mare calitate, care nu s-a impiedicat de canoane. A fost student la medicina si muzica; s-a calugarit, a particiat la revolte, a cochetat cu legionarii. A cunoscut atat inchisoarea, impreuna cu toate greutatile ei, cat si viata linistita de calugar. A slujit cu abnegatie biserica, literatura, dar a si fost banuit ca ar fi colaborat cu Securitatea, lucru spus chiar si de Pacepa. A candidat pentru functia de patriarh, dar a fost invins de mai tanarul sau coleg, Daniel.

Cine a fost mitropolitul Bartolomeu Anania
Mitropolitul Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului, Bartolomeu Anania, s-a nascut la 18 martie 1921, in comuna Glavile-Pitesteana, judetul Valcea. A urmat scoala primara in satul natal, continuand apoi in Bucuresti. A facut Seminarul Teologic Central din Bucuresti, in perioada 1933-1941. S-a calugarit in data de 2 februarie 1942, la Manastirea Antim din Bucuresti, sub numele de Bartolomeu. In 1944, era student la Facultatea de Medicina si la Conservatorul din Cluj, iar in 6 martie 1946, in calitate de presedinte al studentilor din Centrul Studentesc „Petru Maior“, a organizat si condus greva studenteasca anticomunista, contra guvernului condus de Petru Groza. In anul urmator revoltei, a fost exmatriculat tocmai din aceasta cauza, de la Medicina,  alegand sa fie staret la manastirea din Toplita, judetul Harghita.
Ulterior, si-a continuat studiile la Facultatea de Teologie din Bucuresti si la Academia Andreiana din Sibiu, obtinand astfel licenta in teologie (1948). Dupa ce, timp de sase ani (1952-1958) este directorul Bibliotecii Patriarhale din Bucuresti, in 1965, Biserica Ortodoxa Romana il trimite in Statele Unite ale Americii, unde a lucrat in cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane din America.
In 1982, se retrage la Manastirea Varatec, iar 11 ani mai tarziu este ales arhiepiscop al Vadului, Feleacului si Clujului; in 2006, a devenit mitropolit al Clujului Albei, Crisanei si Maramuresului, avand in subordine institutiile bisericesti din opt judete ale tarii.

Bartolomeu si legionarii
In anul 1935, desi era inca minor, Bartolomeu Anania s-a inscris in "Manunchiul de prieteni", organizatie legionara a tineretului scolar, iar in 1936 era deja incadrat in "Fratia de Cruce", organizatie superioara celei dintai. Referindu-se la acea perioada rebela a vietii sale, IPS Bartolomeu Anania spune si de ce nu a ajuns un legionar veritabil: "Nu am apucat sa devin legionar din doua motive, unul formal si altul de fond: in ianuarie1941, la vremea cand eu inca nu eram major (la aceea vreme majoratul era la 21 de ani), <Fratia de Cruce> din Seminarul Central a fost desfiintata. In al doilea rand, in timpul scurtei guvernari legionare, dar si dupa aceea, mi-a fost dat sa vad si reversul medaliei, adica fata nestiuta a Garzii de Fier, cu care nu puteam fi de acord. Marturisesc insa ca in <Fratia de Cruce> din Seminar nu se facea politica, nici antisemitism, ci doar educatie, si ca nu am avut de invatat decat lucruri bune: iubire de Dumnezeu, de neam si de patrie, corectitudine, disciplina in munca, cultivarea adevarului, respect pentru avutul public, spirit de sacrificiu."
In 1941, a fost arestat, timp de o luna, pentru participarea la funeraliile unui comandant legionar: „Dupa trei saptamani, am fost eliberat, dar in cazierul meu a ramas fisa cu calificativul <legionar>, un stigmat de care, orice ai face, nu scapi o viata intreaga. Nu am facut parte niciodata dintr-un partid politic, dar am fost si am ramas de dreapta”, spunea, peste ani, privind in urma impacat cu sine, inalta fata bisericeasca.
In 1942 a fost arestat din nou si condamnat, de aceasta data, la sase luni de inchisoare, pentru ca ar fi detinut, in podul Manastirii Cernica, materiale legionare si arme.
La data de 2 februarie 1942, s-a calugarit la Manastirea Antim din Bucuresti, dandu-i-se numele de Bartolomeu. In acelasi an, la 15 martie 1942, a fost hirotonit ierodiacon, slujind in aceasta calitate la Manastirile Polovragi si Baia de Aries. Dupa greva studenteasca de la Cluj, fiind inlaturat din Facultatea de Medicina in anul 1947, a ajuns staret la Manastirea Toplita din judetul Harghita.

De la legionar la prelat. De la prelat la puscarie
Intre anii 1948-1949 a fost intendent la Palatul Patriarhal, iar apoi, intre 1949-1950, inspector patriarhal pentru invatamantul bisericesc. Intre anii 1950-1951a fost asistent la catedra de Istorie Bisericeasca Universala, la Institutul Teologic Universitar din Bucuresti, iar intre 1951-1952 – decan al Centrului de indrumare misionara si sociala a clerului, la Curtea de Arges. In perioada 1952-1958, detine functia de Director al Bibliotecii Patriarhale din Bucuresti.
Dar stigmatul de legionar, dobandit anterior, a lovit din nou, in 1958, cand a fost iar arestat, sub acuzatia de activitate legionara. A fost condamnat, atunci, de Tribunalul Militar Ploiesti, la 25 de ani de munca silnica, pentru „uneltire contra ordinii sociale”. Si-a ispasit pedeapsa in inchisoarea de la Aiud, la sectia "detinuti politici".

Mama ii moare in timp ce el si fratele lui sunt in aceeasi puscarie
Mama lui a murit in timpul detentiei, iar el a fost instiintat de acest fapt de catre fratele sau, inchis si el in aceeasi inchisoare. In 1964 a fost eliberat, impreuna cu alti detinuti politici, in urma unui decret, dat de autoritati de desfiintare a detentiei politice, dupa ce ispasise doar sase ani din cei 25 de pedeapsa. Dupa eliberare, are o evolutie fulminanta, lucru greu de inteles sub un sistem opresiv cum a fost comunismul, Batolomeu Anania fiind considerat, de Acepa, om al Securitatii.
Dupa eliberare, a fost trimis de catre Biserica Ortodoxa Romana in Statele Unite unde a indeplinit mai multe functii in cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane: secretar eparhial, consilier cultural, secretar general al Congresului bisericesc, director al Serviciului „Publicatii”. In anul 1967 a fost hirotonit ieromonah de catre Arhiepiscopul Victorin, acordandu-i-se, din partea Sfantului Sinod, rangul de arhimandrit. Tine nenumarate conferinte si face parte din mai multe delegatii ale Bisericii Ortodoxe Romane peste hotare. Este membru fondator al Comitetului Salii Romanesti din Detroit, avandu-l ca invitat, la dineul de promovare din 21 mai 1976, pe laureatul Premiului Nobel, George Emil Palade.

Bartolomeu Anania, scriitorul cu peste 20 de carti
Bartolomeu este autorul unei opere impresionante: proza, poezie, drama, piese de teatru puse in scena si multe altele. Si-a afirmat talentul in literatura inca de pe bancile scolii, facandu-si debutul in 1936, la revista Vremea, apoi la revista Dacia Rediviva, al carei redactor principal a si fost. Dupa mai multi ani, a colaborat la revistele: Gazeta literara, Luceafarul, Magazin istoric, Ateneu etc. A publicat in revistele centrale bisericesti, Glasul Bisericii, Mitropolia Olteniei, buletinul si calendarul "Credinta" din Detroit, Renasterea de la Cluj-Napoca (unele sub pseudonimul Vartolomeu Diacul). Din punct de vedere al literaturii cu caracter bisericesc, din numeroasele sale lucrari amintim: „Filele de acatist” (1976), „Actiunea catolicismului in Romania interbelica” (1992) - penultima lucrare, „Cartea deschisa a imparatiei” – o talcuire competenta a Sfintei Liturghii, izvorata din experienta de bun orator a Inalt Preasfintiei Sale Blicat si, ultima aparitie, „Memorii”, in 2008, volum in care-si descrie viata in toate etapele ei. Acesta contine articole cu caracter teologic, predici, note si comentarii.
Vorbind de activitatea sa de dramaturg, trebuie sa mentionam dramele: "Miorita" (1966); "Mesterul Manole" (1968); "Du-te vreme, vino, vreme!" (1969); "Paharelul cu nectar" (fantezie pentru copii – 1969); "Steaua Zimbrului" (1971); "Poeme cu masti" (1972). Acestea au fost puse in scena de o serie de teatre din tara: Barbu Stefanescu Delavrancea din Bucuresti, Alexandru Davila din Pitesti, Dramatic din Baia Mare si altele. Ca recunoastere a talentului literar, in 1982 a obtinut Premiul pentru Dramaturgie al Uniunii Scriitorilor din Romania. Tot Bartolomeu Anania este autorul mai multor volume de poezie: "Geneze" (1971); "Istorii agrippine" (1976); "File de acatist" (1981); Anamneze" (1984); "Imn Eminescului in 19 canturi" (1992); "Poezie religioasa romaneasca moderna" (1992). La acestea se adauga volumele de proza si de eseuri: "Greul Pamantului" (1982), "Rotonda plopilor aprinsi" (1983), albumul "Cerurile Oltului" (1990), "Amintirile peregrinului Apter" (1991), romanul exotic "Strainii din Kipukua" (1979) si multe altele. Numele sau este legat de traducerea Sfintei Scripturi in limba romana, lucrare la care a muncit 10 ani.

Tanarul legionar si fostul puscarias ajunge cap al Bisericii
In 1993 este ales ca Arhiepiscop al Vadului, Feleacului si Clujului. Hirotonirea ca arhiereu si instalarea in Catedrala din Cluj-Napoca a facut-o Patriarhul Teoctist, in data de 7 februarie 1993. Din acest moment, a inceput misiunea sa de exceptie... In martie 2006, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane l-a ridicat pe Inalt Prea Sfintitul Arhiepiscop Bartolomeu al Vadului, Feleacului si Clujului, la rangul de Mitropolit al Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului.