"Umbre pe calea Victoriei", o initiativa "marca Malaimare"
    POZA:
     
 

"Umbre pe calea Victoriei", o initiativa "marca Malaimare"

Din data: 19 Iunie 2012 ora : 15:57:54
La inceputul lunii, Parcul Herastrau a dat viata celor mai frumoase povesti si personaje care au colorat Bucurestiul de altadata si nu numai, cu ocazia celei de a doua editii a Festivalului International de Leaving Statue, organizat de Teatrul Masca.
Capitala s-a alaturat astfel unei celebre familii, cea a marilor festivaluri dedicate statuii vivante, mai ales ca la eveniment au participat si campionii de la Arnhem - Olanda, unde se desfasoara Campionatul Mondial al Statuilor Vivante. Personaje din mitologia greaca, Zeus, Hera, Artemis sau Afrodita, au coborat direct de pe muntele Olimp pentru a veghea impunatoare la intrarea in parc, unde spectatori de toate categoriile aveau sa descopere lumi de mult apuse, precum cea a lui Shakespeare si, de ce nu, cea a Bucurestiului anilor 1810-1930. O lume pestrita, in care povestile de dragoste dadeau dimensiunea unei societati ce palpita de viata. 

De asemenea, in cadrul festivalului au fost prezente personajele dramaturgului Ion Luca Caragiale din cele doua premiere ale Teatrului „Masca”, respectiv „O scrisoare pierduta” si „O noapte furtunoasa”, dar si zane bune, care au trezit amintiri placute micutilor si parintilor lor. Niciun personaj, indiferent de lumea din care venea, nu scotea o vorba. Unele nu schitau nici macar un gest, parca nici nu respirau, desi erau privite de sute de trecatori, iar altele erau „agasate” de incercarile copiilor de a le face sa se miste, executand doar miscari lente, sacadate, imprecise. Dar cum sa izbuteasca simplii trecatori sa le perturbe atentia, cand nici macar costumele, perucile si machiajul ce straluceau in vapaia soarelui nu reuseau sa o faca?

Iancu si Safta Otetelesanu, povestea unui cuplu care a sacrificat totul pentru dragostea ideala
De departe insa, atractia festivalului au fost statuile care spuneau povesti romantice din Bucurestiul secolului al XIX-lea. Astfel, cu ajutorul costumelor, al decorului si, nu in ultimul rand, al lui Mihai Malaimare, directorul Teatrului „Masca”, transformat si el intr-un personaj al vremii (celebrul violonist Ludovic Wist), spectatorii au putut patrunde „in casa” unui renumit crai de Bucuresti, Iancu Otetelesanu, si a sotiei sale, Safta Otetelesanu. „Este o poveste demna de dragoste, chiar de un roman. Safta Otetelesanu il iubea enorm, numai ca el s-a indragostit brusc de frumoasa Helene Otetelesanu, cu care s-a si insurat. La resedinta celor doi aveau loc cele mai teribile baluri din Bucuresti. Safta s-a mutat intr-o casa situata gard in gard cu fostul ei sot si a continuat sa-l ingrijeasca ca in prima zi. Iancu a murit, iar a doua zi s-a stins si Safta. Dupa aceea, Helene traieste o dupa-amiaza plina de reverie in compania unei tinere florarese si a lui Ludovic Wist, violonistul care a cantat la balurile lui Otetelesanu, la fel de cunoscut si de indemanatic precum Strauss la Viena si Barbu Lautaru la Iasi. La moartea ei, Helene Otetelesanu i-a lasat lui Wist o suma mare de bani, numai ca el a murit la o zi dupa ea”, a povestit Mihai Malaimare, prezentand pe rand personajele pitoresti, dar si obiceiurile ce si-au facut veacul pe Calea Victoriei, toate acestea sub metafora „Umbre pe calea Victoriei”.
„Oamenii au receptat intr-un mod extraordinar aceasta reprezentatie, deoarece au realizat brusc ca au fost victimele unei spalari de creier. Plimbandu-se de-a lungul spectacolului nostru ei au descoperit ca sunt depozitarii unui oras cu un trecut fabulos, romantic si ca oamenii necunoscuti si intamplarile vietii lor dau dimensiunea morala unei capitale la fel de europene precum Parisul, Londra sau Berlinul. Cred ca toti cei prezenti au plecat de la acest spectacol oferind Capitalei si tuturor celor din jur un zambet in plus si o injuratura in minus”, a declarat Mihai Malaimare, adaugand ca nu a fost deloc usor ca Bucurestiul sa gazduiasca o a doua editie a Festivalului Statuilor Vivante. „Pana la urma, statuia vivanta este o nisa si nu sunt foarte multi cei care practica in mod profesionist acest lucru. In general, in lume, sunt statui individuale, actori care au un costum, machiaj si o mica poveste pe care o transmit. Noi preferam spectacolele, temele majore si de aceea reprezentatiile noastre sunt mai aglomerate, cu mai multi actori si recuzita. Bucurestenilor le-a facut mare placere evenimentul nostru, motiv pentru care va trebui sa largim nisa vizata. Sunt tentat de teatrul de strada, in interiorul caruia statuia vivanta are un rol extrem de important”, a mai precizat directorul Teatrului „Masca”.

de Valentina Nastase - 1573 afisari
 
         
 
3.0 - 1 voturi
 

Alte evenimente

Arhiva Ultima Ora