Gradina de la Green Hours a gazduit, luni, 20 iunie, in prima zi a Festivalului de Film Evreiesc, cu incepere de la ora 12.00, o dezbatere pe tema “destinului artistic al evreului”. La discutii, au participat, ca invitati, Paul Ghitiu, directorului festivalului, Alexander Hausvater, regizor de teatru, Andrei Oisteanu, antropolog si Andrei Finti, actor. Scopul acestei dezbateri care a premers programului de vizionare a filmelor din festival, intitulata « Mama, vreau sa fiu artist », a fost acela de a evidentia aspecte definitorii, din punct de vedere cultural, pentru poporul evreu. Printre traditiile culturale evreiesti s-a mentionat, in primul rand, regula ca orice copil sa invete sa scrie si sa citeasca de mic, chiar de la varsta de trei ani. De asemenea, s-a facut referire la mentalitatea familiilor de evrei care apreciaza, pentru copii lor, meserii precum cele legate de afaceri, medicina si justitie si le dispretuiesc pe cele din domeniul artistic, in special, actoria. «O mama se va lauda intotdeauna cu fiul doctor si in cele mai multe situatii se va jena cu fiul care s-a facut actor », a spus regizorul Alexander Hausvater, facand aluzie la acest tip de mentalitati de la care s-a inspirat si titlul dezbaterii. Vorbitorii au mentionat si specificul religiei evreiesti, care permite relatia directa dintre credincios si Dumnezeu, fara a apela la intermediar. «Orice evreu poate oficia slujbe, precum cea de inmormantare sau de casatorie. De asemenea, orice evreu credincios va respecta Legea sfanta, dar va putea sa adreseze orice intrebare lamuritoare catre rabin sau chiar lui Dumnezeu. Il poate critica sau chiar se poate certa cu Dumnezeu», a subliniat Andrei Oisteanu, remarcand incurajarea spiritului critic, in mod traditional, prin religie, la evrei.

“Jos palaria” pentru Golfaden, Eminescu si Iosif Berman
Printre evocarile de referinta mentionate, a fost si evenimentul unic al infiintarii, la Iasi, in anul 1876, a primului teatru evreiesc din lume, in limba idis. Aceasta evocare a prilejuit omagierea fondatorului, Avram Goldfaden, dar si a lui Mihai Eminescu, cel care a semnat prima cronica de spectacol la acest teatru. «Teatrul, ca si celelate arte, au fost practicate de evrei, ca mijloc de supravietuire. Spectacole de teatru si cabaret s-au dat, in mod curent in ghetouri, ca forme de exprimare a rezistentei la opresiune si a vitalitatii», au mentionat vorbitorii. Si, evocand anii sumbrii ai persecutiei si exterminarii evreilor, din secolul XX, Andrei Oisteanu l-a amintit si pe Iosif Berman, celebrul fotoreporter interbelic, (colaborator al lui Brunea Fox, Geo Bogza si Dimitrie Gusti, pe care il insotea in campaniile sale etnografice in satele romanesti, fotograful Casei Regale si primul artist fotograf din Romania care a colaborat cu revista National Geografic), care nu a supravietuit interdictiei de a-si mai exercita profesia. «Chapeau bas (Palaria jos, ) pentru Berman! a spus Andrei Oisteanu, amintind ca in 2011 se implinesc saptezeci de ani de cand Berman, ca multi alti evrei, a platit cu viata aberatiile istorice ale caror victime au fost.