Sergiu Nicolaescu pentru VIP in 2008: "Vreau sa raman o enigma"
    POZA:
     
 

Sergiu Nicolaescu pentru VIP in 2008: "Vreau sa raman o enigma"

Din data: 07 Ianuarie 2013 ora : 15:38:07
In anul 2008, Sergiu Nicolaescu se confesa dupa ce a reusit sa se nasca a doua oara, in urma unei operatii pe creier: "Sigur ca nu mai sunt acelasi. Am invatat din nou sa merg si sa vorbesc", imi spunea cu greu domnul Nicolaescu, care ne invitase in casa sa din Strada Zambaccian. Intr-un colt din sufragerie, regizorul adunase obiecte din filmele sale care, pentru el, aveau o mare valoare sentimentala. Este vorba de sabia lui Carol, manusa dreapta a lui Mihai Viteazul, un chipiu originar din 1877, pistoalele din Nemuritorii. Totodata, aici, Sergiu Nicolaescu pastra si icoanele sfintilor pe care i-a indragit inca din copilarie. Unul dintre acestia este Sfantul Gheorghe, purtatorul de biruinta, a carui icoana o purta si in medalionul de la gat (foto) . L-a primit de la o matusa care l-a crescut. Un om credincios, un adevarat crestin.

Pentru prima data de cand a iesit din spital, regizorul Sergiu Nicolaescu a vorbit, pentru revista "VIP", despre experienta-limita prin care a trecut. “Nu am spus-o niciodata, o spun acum: eu traiesc mai mult in mine. Nu pot sa ma influenteze altii, ci numai eu insumi. Raul mi l-am facut singur”, declara el in exclusivitate.  Asa cum se stie, Nicolaescu a suferit doua operatii pe creier, la sfarsitul lui 2007, respectiv la inceputul lui 2008. Regizorul ajunsese la spital din cauza unui traumatism suferit in urma unei cazaturi. Insa traseul dificil pe care l-a avut de parcurs la respectabila varsta de 77 de ani pe atunci, a inceput doar dupa interventiile chirurgicale. Sa vezi totul si sa nu intelegi mai nimic din ce-ti trece prin fata ochilor, sa inveti sa mergi si sa vorbesti sint experiente prin care trece un bebelus. Pentru Sergiu Nicolaescu, aici a inceput recuperarea: a trebuit sa reinvete totul, pentru ca memoria nu-i mai era de niciun folos. Atunci, regizorul isi asigura fanii ca se refacea incet, dar sigur, si in curand urma sa fie prezent la premiera filmului sau: „Supravietuitorul”.

In continuare reproducem integral interviul acordat publicatiei noastre:

"Aceasta intimplare am numit-o «repetitia generala»"
Domnule Sergiu Nicolaescu, cat timp ati fost in spital, revista "VIP" i-a tinut la curent pe cititori in legatura cu starea dvs. de sanatate. Acum, ca v-am intalnit, pentru a inlatura orice suspiciune, ne puteti spune chiar dvs. cum va mai simtiti?
Asa cum ma vedeti, m-am facut bine, acum mi-am revenit. A fost o incercare grea pentru mine, am slabit peste 15 kg, dar a trecut. Eu, care am facut la viata mea atatea cascadorii si atatea lucruri riscante, intr-o zi am cazut pe scari la mine acasa. Asta a fost cauza care a provocat disparitia mea totala, dar doar pentru un timp, din viata dvs. M-am lovit la frunte, in partea stanga. Dupa o luna s-a format un cheag de sange pentru care a trebuit sa intru in spital. Realitatea este ca simteam ca ceva e in neregula cu mine. Ma durea capul si aveam ameteli. Din pacate, de atunci, nici profesional lucrurile nu au mers cum trebuia, pentru ca am intarziat cu sunetul de la film. Grijile m-au lovit cel mai mult in acea perioada. Nu am spus-o niciodata, o spun acum: eu traiesc mai mult in mine. Nu pot sa ma influenteze altii, ci numai eu insumi. Raul mi l-am facut singur.

Ati invatat ceva din acest rau pe care l-ati trait?
Aceasta intamplare eu am numit-o "repetitia generala". Sigur ca nu mai sunt acelasi, nu am cum sa nu ma gandesc la acest lucru. Nu m-am schimbat in bine, nici in rau, dar simt ca sunt altceva. Ma uit la fotografii si-mi amintesc ca aveam o alura foarte sportiva, o mai am inca. Eram un sportiv care a rezistat vietii. Spun asta gandandu-ma la alti colegi de-ai mei, care nu mai sunt acum.

V-ati gandit si la colegii din generatia dvs., care mai sunt in viata, Ilarion Ciobanu si Colea Rautu?
Din pacate, ei nu mai vor sa fie vazuti, desi eu zic ca ar putea sa mai faca ceva. Sunt actori mari, care si-au atins din plin toate dorintele pe care le-au avut. Din nefericire, se simt si ei acum singuri, si nu au avut o recuperare cum am avut eu ca sa fiu gata de munca. Au fost prea mult timp uitati. Nimeni nu a remarcat disparitia lor. E pacat ca nu se vorbeste despre lumea filmului, asa cum se face despre cantareti si prezentatori de emisiuni.

"Mi-am pierdut complet memoria"
Cine a venit sa va vada si sa va incurajeze cat timp ati fost in spital?
Nu prea am lasat prietenii sa vina la mine, pentru ca nu eram in deplinatatea facultatilor mentale. Totusi, au venit Adrian Sarbu, Mircea Geoana, Ion Iliescu si Ion Dichiseanu, cu care nu am reusit sa vorbesc, pentru ca eram adormit dupa operatie.

Ce s-a intimplat cu dvs. in aceasta perioada cat ati stat izolat in spital?
In acest timp, totul a pornit de la zero: am invatat din nou sa vorbesc, sa merg. Nu scoteam o vorba, nu imi mai aduceam aminte un cuvant. Trebuie vointa in astfel de situatii, dar esti de multe ori in pragul de a te lasa. Nu m-am lasat, si acum sunt bine. Am avut memoria pierduta complet, nu stiu daca intelegeti ce inseamna asta. A trebuit sa recuperez niste lucruri, si asta s-a facut cu munca, toata ziua, de dimineata pana seara.

Care a fost primul lucru la care v-ati gandit cand ati iesit din spital?
M-am intors in primul rand la munca. Astept sa intru in filmari, in luna mai, cu o pelicula inspirata din piesa de teatru „Poker”.

"In momentul de fata castig cel mai putin"
Aveti o cariera lunga datorita devotamentului pentru cinematografie. Va amintiti ce ati cumparat din primul salariu?
Eu mi-am facut casa in care locuiesc acum numai din banii castigati de pe filmele pe care le-am regizat pentru straini. Din primii bani i-am cumparat un frigider mamei mele, cel mai scump pe care l-am gasit. Era pe vremea cand se ducea sa cumpere din piata gheata si o aducea acasa cu sacosa. Mama era casnica si statea la sora mea. I-am trimis cadoul cu avionul, eu eram atunci in Franta, plecat pentru prima data in strainatate, la varsta de 35 de ani. Am plecat tarziu, mi s-a oferit un contract, am castigat bani frumosi si mi-am platit darile catre stat. 75% din castigul meu l-am dat statului atunci. Insa vreau sa spun ca in momentul de fata castig cel mai putin.

Credeti ca Nae Caranfil a riscat realizand un film foarte scump. O sa-si recapete banii?
Nae Caranfil s-a chinuit foarte mult si a dat foarte multi bani. Vreau sa spun ca pe mine Mihai Viteazul m-a costat 500.000 de dolari si l-am vandut americanilor cu 200.000 de dolari. Practic, eu mi-am scos banii, ceea ce-i doresc si lui. Eu aduceam la Mihai Viteazul 14 milioane de spectatori. Ce-i aia 30.000 de spectatori cu 10 lei biletul? Ce inseamna asta, cand el a costat 80 de miliarde? Eu va demonstrez pe hartie ca distribuitorul, exploatatorul, isi castiga banii. E ridicol ce se intampla pe urma. Toata lumea pierde.

Atunci de ce se mai face cinematografie? Ce ar trebui ca un film sa iasa in castig?
Cauza principala a esecului unui film este lansarea lui. Aceasta nu trebuie sa fie un "fis" cu o zi inainte de eveniment, ci trebuie sa se bage bani multi in promovarea lui. Oamenii trebuie sa auda de el si sa aiba din nou chef sa vina la cinema. Sunt lucruri grele. Actualul ministru al culturii incearca sa repare situatia asta. Deocamdata, in Senatul Romaniei a fost respinsa o ordonanta de urgenta prin care se dorea privatizarea cinematografelor din Romania.

"Eu am facut politica prin filmele mele"
De ce credeti ca filmul „15” nu a avut asa mare succes?
Mi-am dat seama ca am facut o greseala cu filmul „15”. A adunat 12.000 de spectactori, ceea ce e foarte putin. L-am facut prea aproape de Revolutie, trecuse prea putin timp. Insa am avut un succes neasteptat cu „Orient Expres”. Este o drama, cu care detin recordul de 60.000 de spectatori, fara caravana. Succesul meu nu a existat numai pentru ca am facut altfel de filme romanesti. Am facut primul film patriotic, „Dacii”. Se ridica lumea in picioare si aplauda inceputul: dacul de pe cetate intreba: "Cine sinteti voi?", iar comandantul roman raspundea: "Stapanii lumii". Si atunci, dacul zicea: "Veti ajunge doar daca noi vom pieri". De fapt, eu faceam politica! Primul film in care a aparut interiorul unei biserici, cu icoane, a fost „Mihai Viteazul”. Primul film in care s-au cantat colinde, „Osanda”, cand in final Amza Pellea urca o golgota la fel ca Iisus cu crucea in spate. Primul om care se inchina, un popa, este filmat de mine. Fotografiile regelui Mihai si ale maresalului Ion Antonescu le-a vazut toata lumea in filmele mele, chiar si fata lui Zelea Codreanu, si in care legionarii nu purtau palarii ca-n filmele colegilor mei. Toate lucrurile interzise atunci de comunisti au aparut in filmele mele. E jenant sa-mi aduc aminte toate aceste lucruri, pe care odinioara le uitasem.

"Eu mi-am platit singur filmele"
Cati bani ati adus Romaniei si cat ati castigat dvs.?
"Romania Film" se autofinanta. Banii pe care-i castiga pe piata cu toate filmele erau investiti in filmele romanesti. In clipa in care eu am adus coproductii, am inceput sa aduc milioane de dolari, de exemplu, asa s-a intimplat cu Lupul marilor. Din aceste milioane s-au facut in jur de 50 de filme romanesti. Eu mi-am platit singur filmele, nu Ceausescu. Nu am luat bani de la nimeni si nu am monopolizat cinematografia romaneasca in timpul comunismului. Mi-am castigat banii. Filmele mele sunt neschimbate. Eu nu am umblat dupa Revolutie la niciun film, in timp ce toti colegii mei au avut ceva de scos. Nu am facut filme cu concesii. Nu am fost supus partidului de asa maniera incat sa fac filme la comanda.

"Sa nu mai apuc o revolutie!"
Nascut pe 13 aprilie 1930, la Targu-Jiu, in Duminica Floriilor, Sergiu Nicolaescu poarta si numele de Florin. La cinci ani, Sergiu Nicolaescu pleaca impreuna cu familia la Timisoara. Si-a dorit inca din copilarie sa apara in filme, iar cei 30 de copii cu care se juca pe o zona destul de intinsa, de la Spitalul Militar pana la podul dintre Cetate si Mehala, il numisera "seful" lor. A facut ultimele patru clase de liceu in doi ani.

In anul 1948, la terminarea liceului, a intrat la trei facultati: Belle Arte, Politehnica si Scoala de Ofiteri de Marina. Tatal lui lucra pentru rege, iar pe 5 ianuarie 1948 a fost arestat odata cu Majestatea Sa si condamnat la sapte ani inchisoare, in urma unui proces tipic comunist. In cele din urma, tatal a ajuns la Canal.

La doi ani de la absolvirea Politehnicii, lui Sergiu Nicolaescu i s-a propus un post de director tehnic la un IAS de langa Bucuresti, devenit mai tarziu Gospodaria partidului. Intamplarea a facut sa intalneasca un coleg din Politehnica, repartizat in cinematografie, si astfel ajunge sa aiba legatura cu acest domeniu. In 1962 joaca in „Memoria trandafirului” multumita lui George Macovescu si lui Mihnea Gheorghiu. Succesul sau a venit pe neasteptate odata cu acest rol.

Dupa ce necazurile pareau ca se terminasera, Sergiu Nicolaescu ne-a invitat apoi bucuros la filmarile pentru „Poker”, undeva la  mijlocul anului 2008.
Intr-una din pauze, acesta a dat si un scurt interviu, emotionant, pe care-l repoducem aici.

Ce ne puteti spune despre „Poker”?
Este un film politic, critic, la adresa tuturor, care face spectatorul sa rada.

Se refera la politica de azi?
Da, este adevarat.

Ce se face politica fara dvs., domnule senator?
O sa fie greu! Sa nu mai apuc o revolutie! Dar, cine stie? Daca o apuc, o apuc!

Ati mai vorbit cu colegii din Senat?
Am vorbit, asteapta schimbarea regimului... ca-n ’89.

Ati vazut, a cazut guvernul, este un haos…
Stiu tot ce misca, e adevarat ca ma duc foarte rar la Parlament, doar atunci cand se intampla ceva important. Mi-am luat concediu pentru a putea termina filmarile. Am votat pentru demiterea guvernului. Era normal sa cada. E firesc sa fie ales altul in loc, dar nu asa cum ar vrea presedintele.

E intamplator faptul ca personajele pozitive din filmele dvs. se numeau Andrei?
Nu este intimplator. Se numeau Andrei si se mai numeau si Tudor. Nu stiu de ce. Asa mi-a venit. Pastrez regula si nu o schimb.

In filmul „Poker” vorbiti despre mafie. Nu prea aveti personaje pozitive…
Ba da. Toate sunt pozitive, dupa parerea mea, pentru ca sint personaje de comedie. Totusi, fac o comedie cu actori foarte simpatici si iubiti de public. Nu cred ca ei fac personajele antipatice.

In mare, ati pastrat distributia din piesa de teatru si-n film. Unde e George Mihaita?
Nu am putut sa-l aduc. Filmeaza acum pentru o alta productie. Am reusit sa-l iau insa pe Horatiu Malaele, care este un actor foarte bun.

"Imi fac singur rau"
Care este actorul care va da dureri de cap pe platoul de filmare?
Eu sunt acela care-mi dau cele mai mari dureri de cap. De data asta nu sunt actor, sunt regizor, dar imi fac singur rau.

Ati revenit dupa o perioada mai dificila, din cauza problemelor de sanatate. Cum reusiti sa aveti atata energie in fiecare zi?
Nu ma intrebati cat este de greu… Important este ca reusesc mereu. Adevarul este ca am foarte multa bunavointa si imi fac meseria cu pasiune.

Faceti sport?
Eu sunt un om care face gimnastica in fiecare zi, desi am ajuns la 62 de kilograme. Am slabit 23 de kilograme.

Aveti in lucru si alte scenarii in aceasta perioada?
Desigur, pentru doua filme. As vrea sa traiesc mai mult…

De ce spuneti asta? Maestrul Radu Beligan este mai in varsta decat dvs. si este mai optimist…
Nu a facut filmele mele. Este vorba de uzura…

De ce ati intirziat filmarile la „Poker”? Nu ati avut bani?
Nu vreau sa spun asta, dar cam asa au stat lucrurile.

Ce rost mai are Consiliul National al Cineastilor, in contextul in care filmele importante se realizeaza din banii sponsorilor?
CNC-ul ramane o vaca de muls. Sunt multi care iau bani de-acolo si fac niste filmulete.

Are Corneliu Porumboiu vreo sansa la Oscar?
Sa aiba sanse la Cannes, la Oscar, unde vrea. Eu m-as bucura, asa cum am facut-o si cu Mungiu cand a luat Palme d’Or. In momentul acela, pentru Romania o sa fie foarte bine. Dar nu fac o comparatie intre mine si el.

Oscarul a fost o tinta pentru dvs.?
Eu fac filme bune pentru public. Nu conteaza daca acestea merg la Oscar sau nu.

"Viata mea a fost foarte, foarte dura"
Ce nu se stie despre Sergiu Nicolaescu?
Toata viata mea privata. Nu o sa o afle nimeni, niciodata. Iar viata pe care am dus-o a fost foarte, foarte dura si foarte lunga, de la varsta de 14 ani. Vreau sa raman o enigma pentru public.

Sunteti o persoana publica, iar viata dvs. este un subiect bun de roman sau film. V-ati scris memoriile?
Nu. N-am timp de asa ceva. Filmez!

de Anca Lapusneanu - 5707 afisari
 
         
 
3.0 - 1 voturi