Parintii tai au considerat alegerea ta, baletul, drept o ciudatenie?
Deloc. M-au ajutat dintotdeauna. Daca s-a pus vreodata problema unor sacrificii in numele dansului, al artei, atunci parintii mei le-au facut, nu eu. Imi amintesc cum se imparteau cu greu intre serviciu, casa si cursurile mele de dans, pe care le-am inceput la trei ani.
Aud acum multi parinti, chiar de varsta mea, care au masini si posibilitati financiare si care se explica: ”Nu am mai dus-o pe aia mica la balet, pentru ca nu avem timp”. Mi se pare o mare greseala. Totul porneste de la prejudecata conform careia baletul e un moft sau o meserie din care nu se castiga bine si repede.
Continuarea interviului in noul numar al revistei VIP.