„O sarbatoare a carti si o sarbatoarea a omului”-cu aceste vorbe, frumos de simple, ne-a intampinat scriitorul Emil Lungeanu, gazda intamplarii, si nu a gresit catusi de putin!

Zilele trecute, sala „Mircea Eliade” a Bibliotecii Metropolitane „Mihail Sadoveanu”-traditionala si mereu primitoare gazda a unor evenimente de culturale si artistice de marca, s-a dovedit neincapatoare pentru numarul celor care venisera anume spre a lua parte la un Regal. De fapt, un dublu Regal: un Regal al Poeziei si un Regal al Prieteniei, alesul sarbatorit fiind scriitorul Coman Sova la implinirea unei frumoase varste, prilej cu care, a lansat volumul de poeme „Paharul cu ingeri”, recent aparut la editura „Semne”.

S-au aflat acolo personalitati marcante ale literaturii si artelor apartinand tuturor cercurilor de varsta ale marelui si semetului copac pe care in numim Cultura Romaneasca: Florin Piersic, Valeriu Rapeanu, Georgeta si Gabriel Dimisianu, I. D. Balan, Ion Brad, Alexandru Brad, Radu Carneci, Florin Costinescu, Corneliu Ostahie, Florentin Popescu, D. Matala, Mariana Ionescu, Theodor Rapan si multi altii, fiecare aducand un gand senin si o urare din suflet pentru Coman Sova. Prieten statornic si nedezmintit pe care, cu pretuire si respect, de cinci decenii si mai bine, ne-am obisnuit sa il numim „Manel”.

Dupa cum era de asteptat, cele mai multe dintre cuvintele de aniversare au adastat cu indreptatire asupra creatiei lui Coman Sova, o creatie complexa, polifonica, reunind, armonios si unitar, teatrul si poezia. Portretul celui sarbatorit fiind intr-un fel aparte intregit de o privire tandra si adanc intelegatoarea asupra alcatuirilor sale launtrice, pe care ne-a oferit-o insasi sotia sarbatoritului, doamna Ana Diculescu-Sova.

Pe buna dreptate, s-a vorbit despre un anume „secret al tinereti lui Coman Sova”, explicatiile fiind pe cat de numeroase, pe atat de iscusite. Dintre toate as alege aceasta expresiva schita de portret pe care i-a dedicat-o Nicolae Balota, personalitatea emblematica a literelor si culturii romane, un nume devenit proverbial pentru rigoarea evaluarilor ca si pentru parcimonia caracterizarilor sale: „Pierdut si regasit intre trecutul prezent si prezentul proiectat in viitor, Eul poetic din lirica lui Sova e expus incertitudinilor, se supune interogatiilor, confruntarilor cu sine, intre sine si altul”.

Si, mai departe: ”Poezia tulburarilor identitatii, iata ce domina spectacolul adeseori dramatic, uneori violent, mai rareori zambitor-jucaus, oferit cititorilor acestor versuri”.
 
Coman Sova insusi pare sa ne fi dat cheia acestei armonii in poema ”Darul lui Dumnezeu”: „Dumnezeu, vrand sa-mi faca un dar, / a smuls din sternul meu o coasta, / si, urandu-mi sanatate, // a facut-o hotare intre mine si singuratate // Era un balcon, era o durere, /o luna mare, umbrita, prihana, / cand am soptit cantare coastei mele. // si-o oplosesc de-atunci ca pe o rana”.

Aceasta vocatie a sinceritatii, a comunicarii, a comuniunii intru Bine, Frumos si Armonie defineste si exprima personalitatea lui Coman Sova. Deloc intamplator, cei care au tinut sa il salute pe sarbatorit au dorit sa se opreasca asupra harului prieteniei pe care Manel il cultiva, il respecta si in traieste cu toata  intensitatea fiintei sale. Prilej cu care, multi dintre noi, am evocat increderea si deschiderea sufleteasca pe care le-am resimtit din partea generosului Manel in perioada in care, studenti fiind, faceam primii pasi in lumea cuvantului tiparit in paginile revistei „Amfiteatru”, emblematica publicatie culturala a studentior.

Dorinta puternica, neostenita, de a cauta oamenii si de a le fi alaturi pe care Coman Sova o marturiseste astfel: ”Aceasta e imaginea / vazuta de ochiul meu. / Ieri, / padurea / era plina de freamat / si acum… // De unde pustiul acesta? // Tu unde ai fost?”-(„Si acum…”).

S-a vorbit, fireste, si despre creatia dramatica a lui Coman Sova-autorul insusi a fost intr-o vreme student la Institutul de Teatru, unde ii avea colegi pe George Constantin, Victor Rebengiuc, Gheorghe Cozorici, Mircea Albulescu, Florin Piersic, Leopoldina Balanuta, Sanda Toma, Lucia-Mara Dabija, Liviu Craciun si Ica Matache-, adaugandu-se, pe buna dreptate, ca piesele sale si-au pastrat valoarea si isi asteapta cu incredere reintalnirea cu publicul.

O sarbatoare a Cartii si o sarbatoare a Omului si, deopotriva, o sarbatoare a Prieteniei ca izvor nesecat de Poezie, aceasta a fost aniversarea admirabilului nostru Coman Sova.