Astfel, duminica 22 iunie, sub egida Institutului a fost vizionata piesa „Tangou final” de Mario Diament, pusa in scena de Moshe Yassur, avandu-i ca protagonisti pe Maia Morgenstern si Tudor Aaron Istotodor, care au evoluat in cadrul scenic proiectat de Constantin Ciubotariu pe un fundal muzical creat de Mircea Kiraly. „Un joc de-a adevarul si de-a spectacolul” - marturisea Maia Morgenstern. Sau, dupa cum nota Mihai Vokulovski: „O piesa despre glorie si viata reala, despre celebritate si normalitate, despre fictiune si viata de zi cu zi, despre cum putem sa traim in acelasi timp si sa nu fim contemporani unii cu altii”.
Regalul artistic oferit unui public rafinat si receptiv de catre Maia Morgenstern si Tudor Aaron Istodor fiind cea de-a opta reprezentatie din in suita inspirat numita ”Povesti spuse-n romaneste”. Dupa cum imi spunea Raluca Cimpoiesu, coordonatoarea proiectului, este un ciclu de manifestari (al carei initiator este Claudia Cirlig) inaugurat acum un an prin spectacolul „Caramitru - Malaele, cate-n luna si in stele”, caruia i-au urmat recitalurile actoricesti de inalta clasa oferite de Oana Pellea, Mircea Diaconu, Alexandru Repan, carora li s-au alaturat mai tinerii lor colegi intru ale Artei Thaliei: Mirela Oprisor si Vlad Zamfirescu.
Tot aici se cuvine mentionat un spectacol curajos si novator asa cum este „Zic-Zac”-ul Andreei Gavriliu. Aprecierea deosebita de care se bucura spectacolele din aceasta serie din partea comunitatii romanesti de pe aceste meleaguri ca si a unor personalitati reprezentative ale artei si culturii din patria Marelui Will i-a determinat pe sufletistii de marca de la Institutul Cultural Roman din Londra sa puna la cale si alte surprize despre care sunt convins ca vor fi la fel de inspirate si de convingatoare.
Dar, pentru ca vorbim despre surprize, atunci surprize sa fie! Desi, comitand o mica indiscretie, pot sa va anunt ca in luna octombrie Teatrul ”Bulandra” va fi prezent la Londra cu „Scaunele”, piesa de larg ecou a lui Eugen Ionesco.
Cel de-al doilea eveniment al saptamanii trecute a fost recitalul de pian sustinut de admirabila ”doamna a pianului romanesc”, Luiza Borac. De fapt, un dublu recital, pentru ca distinsa pianista a sustinut doua recitaluri in fata publicului londonez, in care a interpretat piese de Schubert, Liszt, Richard Strauss, alaturi de compozitii ale lui Tiberiu Brediceanu, Constantin Silvestri si, desigur, George Enescu. Recitalurile Luizei Borac fiind, prin tinuta lor de exceptie, expresia sensibila al acestui ”Credo” pe care artista i-l marturisea Mariei Diana Popescu, de la publicatia ”Agero” care apare la Stutgart: „In alegerea programelor de concert ma straduiesc ca repertoriul sa fie cat mai divers si cat mai interesant. Enescu este un compozitor mai putin cunoscut publicului international de concert, decat Chopin, dar nu mai putin genial. De aceea incerc sa ii cant lucrarile cat mai des in recitalurile solo, combinandu-le si cu lucrari ale compozitorilor mai cunoscuti”.
Tot aici, Luiza Borac isi marturisea predilectia pentru nota rapsodica a melosului, pe care o numea „o descriere, o rapsodie in care tonalitatile si temele modeleaza si alterneaza un complex care este… viata insasi”.
Adevar tulburator, care consoneaza in mod fericit cu o alta manifestare muzicala, de data asta intr-un alt registru, „Concertul Maria Tanase” pe care l-a sustinut, nu cu multa vreme in urma, in fata auditoriului londonez Oana Catalina Chitu, cunoscuta publicului de peste hotare prin albumul „Divina” pe care i l-a dedicat, in 2013, Maiestrei cantecului romanesc.
Nu as putea sa intorc aceasta pagina fara a face o mentiune aparte la imprejurarea ca, desi stabilite in Germania, Luiza Borac si Oana Catalina Chitu nu si-au uitat radacinile. Mai mult, fiecare a raspuns, de fiecare data, invitatiilor primite din partea Institutelor Culturale ale tarii noastre din mai multe state europene si a sustinut recitaluri de marca in fata unui public care pretuieste si vrea sa cunoasca mai multe despre muzica romaneasca si valorile sale esentiale.
Ultimul - dar nicidecum cel din urma - eveniment cultural organizat in ultima decada a lunii iunie sub egida Institutului Cultural Roman din Londra si asupra caruia as vrea sa ne oprim in aceasta succinta consemnare este expozitia „G.M. Cantacuzino-a Hybrid Modernist”. Expozitie vernisata pe 12 iunie, care, pana la inchiderea sa, pe 29 iunie, a atras atentia publicului aici, la galeria Brancusi de la sediul Institutului. Este vorba despre o expozitie consacrata marelui arhitect roman, prima sa prezentare monografica in afara tarii. Personalitate complexa care a ingemanat in chip stralucit arhitectul, artistul plastic, scriitorul, filosoful si profesorul universitar, G.M. Cantacuzino (1899-1960) a reusit prin intreaga sa creatie un miracol pe care Tudor Arghezi il numea in aceste cuvinte potrivite: ”Fiecare din poamele sale in culori, in jurul nostru, surprinde sensibilitati si rosteste, parca pe soptite, farmecul pamantului romanesc”.
Cu acelasi prilej a fost lansata monografia care a inspirat titlul expozitiei scrisa de arhitectul Dan Teodorovici, aparuta in acest an la prestigioasa editura Ernst Wasmuth din Tubbingen si recomandata de catre Institutul Regal Britanic de Arhitectura (RIBA) ca o lectura esentiala pentru aceasta vara.
Acestea ar fi trei evenimente culturale cu adevarat de exceptie pe care le-a organizat inimoasa si atat de iscusita echipa a Institutului Cultural Roman din Londra, stimulata cu pricepere de domnul Alexandru Dorian Branea, directorul institutului. Evenimente culturale care marcheaza si o replica severa data diverselor basneli scornite pe seama romanilor de catre niste minti infierbantate, fanatici din speta celor care atunci cand aud cuvantul „cultura” cauta cu mana tremuranda nu plaivazul, ci revolverul.
De aceea, cred ca este de datoria mea ca, aflat in aceste zile la Londra, sa le cunosc si, la randul meu, sa va invit si pe voi, dragi prieteni, sa le cunoasteti si sa le pretuiti dupa cum atat de bine merita ele a fi apreciate. Drept pentru care le-am si reunit sub acest generic, frumos si senin, al povestilor spuse-n romaneste despre Romania si despre romani.